GHERIDON, gheridoane, s. n. (Franțuzism învechit) Măsuță rotundă cu un singur picior. Avocatul se scoală, apropie un gheridon lîngă biurou între părinte și tînăra clientă. CARAGIALE, O. II 260. Teatrul reprezintă un salon bine mobilat; o ușă în fund; două uși laterale, în dreapta piano; în stînga un gheridon, canapea și jilțuri. ALECSANDRI, T. I 271.