ghețărie sf [At: SANDU-ALDEA, D. N. 162 / P: ~ri-e / Pl: ~ii / E: gheață + -ărie, după fr glacière] 1 Loc special amenajat în care se depozitează iarna blocuri de gheață (1) pentru a fi folosite în cursul verii 2 (Fig) Cameră, locuință extrem de friguroasă.

GHEȚĂRIE, ghețării, s. f. Depozit special amenajat în care se păstrează gheață naturală pentru a fi folosită vara. La ghețăriile de lîngă ziduri, aici aproape, în stînga, se încarcă în căruțe mari... bucăți groase de gheață. CAMIL PETRESCU, O. II 39. Răce-i, mămulica mea!... ca o ghețărie... Mă furnică nu știu ce pin vîrful nasului. ALECSANDRI, T. I 159. ◊ Fig. Aceasta nu înseamnă, domnule, că trebuie să degeri în ghețăria de aci! C. PETRESCU, A. 279. Mai pune vreun butuc de lemn în ghețăria ta de sobă. SANDU-ALDEA, D. N. 162.

GHEȚĂRIE ~i f. Încăpere specială în care se depozitează iarna blocuri de gheață naturală, pentru a fi folosite în cursul verii. /gheață + suf. ~ărie

ghețărie f. 1. locul unde se păstrează sau se vinde ghiață; 2. fig. odaie friguroasă.

ghețăríe f. Locu unde se păstrează gheața pe vară. Fig. Cameră foarte rece (legniță).

ghețărie s. f., art. ghețăria, g.-d. art. ghețăriei; pl. ghețării, art. ghețăriile (desp. -ri-i-)

ghețărie s. f., art. ghețăria, g.-d. art. ghețăriei; pl. ghețării, art. ghețăriile

ghețărie s. f., art. ghețăria, g.-d. art. ghețăriei; pl. ghețării, art. ghețăriile