11 definiții pentru gestaltism gheștaltism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GESTALTÍSM s. n. Concepție în psihologia din sec. XX, care accentuează principiul integralității fenomenelor psihice; configuraționism. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltisme.

gestaltism sn [At: DEX-S / P: ghe-ștal~ / Pl: (nob) ~e / E: fr gestaltisme] Teorie a formei în psihologie și filozofie, potrivit căreia fenomenele nu trebuie studiate izolat, ele alcătuind ansambluri structurale ce nu trebuie disociate Si: configuraționism.

GESTALTÍSM s. n. Teorie filozofică a formei potrivit căreia un tot fiind constituit din structuri perfect integrate are caracteristici proprii care nu rezultă din elementele lui constitutive, iar întregul nu poate fi considerat simpla însumare a acestor elemente; configuraționism. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltisme

GESTALTÍSM s.n. Concepție psihologică și filozofică potrivit căreia fenomenele reprezintă structuri, configurații integrale, realități primordiale, ireductibile la o simplă însumare a elementelor componente; configuraționism, structuralism psihologic. [Pron. gheș-tal-, scris și gheștaltism. / < fr. gestaltisme, cf. germ. Gestalt – structură, formă].

GESTALTÍSM [GHE-ȘTAL-] s. n. concepție psihologică potrivit căreia fenomenele psihice reprezintă structuri, configurații integrale, realități primordiale ireductibile la o simplă însumare a elementelor componente; configuraționism, structuralism (3). (< fr. gestaltisme)

GHEȘTALTÍSM s.n. v. gestaltism.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gestaltísm (germ.) [gestal pron. gheștal] (ge-stal-) s. n.

gestaltísm s. n. [pron. germ. ghe-ștal-]


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GESTALTÍSM s. (PSIH.) configuraționism, structuralism psihologic.

GESTALTISM s. (PSIH.) structuralism psihologic.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GESTALTÍSM (< fr.; {i} germ. Gestalt „structură”) [gheștaltism] s. n. Concepție în psihologia sec. 20 elaborată de M. Wertheimer, W. Köhler, K. Koffka, K. Lewin, care accentuează principiul integralității și structuralității fenomenelor psihice, faptul că ele au un caracter global, neputând fi reduse la o simplă însumare a elementelor componente. G. a apărut ca o reacție față de behaviorism. A influențat și alte domenii ale științei (lingvistica structurală, fiziologia, fizica ș.a.). Sin. structuralism psihologic.

Intrare: gestaltism
  • silabație: ge-stal-tism
  • pronunție: gheștaltism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gestaltism
  • gestaltismul
  • gestaltismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • gestaltism
  • gestaltismului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheștaltism
  • gheștaltismul
  • gheștaltismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • gheștaltism
  • gheștaltismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gestaltism gheștaltism

  • 1. Concepție în psihologia din secolul XX, care accentuează principiul integralității fenomenelor psihice; structuralism psihologic.
    surse: DEX '09 DN MDN '00 sinonime: configuraționism structuralism

etimologie: