10 definiții pentru gerundiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GERUNDÍV, gerundive, s. n. (În limba latină) Adjectiv verbal cu sens pasiv, derivat de la tema gerunziului; (în limba franceză) una dintre formele participiului prezent, precedate de prepoziția „en”. – Din fr. gérondif, lat. gerundivum.

GERUNDÍV, gerundive, s. n. (În limba latină) Adjectiv verbal cu sens pasiv, derivat de la tema gerunziului; (în limba franceză) una dintre formele participiului prezent, precedate de prepoziția „en”. – Din fr. gérondif, lat. gerundivum.

gerundiv sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: lat gerundivus] (Grm) 1 (În limba latină) Adjectiv verbal cu sens pasiv, derivat de la tema gerunziului. 2 (În limba franceză) Una dintre formele participiului prezent, precedate de prepoziția „en”.

GERUNDÍV s.n. (În limba latină) Formă verbală substantivată, care arată că acțiunea exprimată de verb trebuie să se săvârșească. ♦ Una dintre formele participiului prezent în limba franceză. [< lat. gerundivus, cf. fr. gérondif].

GERUNDÍV s. n. (în limba latină) formă verbală cu sens pasiv dublat de cel de necesitate, de la tema gerunziului; (în franceză) una dintre formele participiului prezent. (< lat. gerundivus, fr. gérondif)

GERUNDÍV ~e n. gram. 1) (în limba latină) Forma verbală nominală cu sens pasiv. 2) (în limba franceză) Formă a participiului prezent. /<lat. gerundivum, fr. gérondif

gerundiv n. una din formele declinabile ale infinitivului latin, exprimă o lucrare care trebuie făcută.

*gerundív n., pl. e (lat. gerundivum și gerundivus). Gram. Participiu viitor pasiv latin, precum: delendus, „care trebuĭe să fie dărămat”.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GERUNDÍV (< lat. gerundivus, cf. fr. gérondif): 1. formă verbală latină cu sens pasiv dublat de cel de necesitate, derivată de la tema gerunziului: laudandus, -a, -um („care trebuie să fie lăudat”). 2. una dintre formele participiului prezent (ale gerunziului) din limba franceză, precedată de prepoziția en: en chantant („cântând”).

Intrare: gerundiv
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gerundiv
  • gerundivul
  • gerundivu‑
plural
  • gerundive
  • gerundivele
genitiv-dativ singular
  • gerundiv
  • gerundivului
plural
  • gerundive
  • gerundivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gerundiv

  • 1. limba latină Adjectiv verbal cu sens pasiv, derivat de la tema gerunziului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. limba franceză Una dintre formele participiului prezent, precedate de prepoziția „en”.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: