4 definiții pentru geronto


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

geronto- [At: DN3 / V: (rar) ger- / E: fr géronto-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Bătrân. 2 Bătrânețe.

GERONTO- Element de compunere savantă cu semnificația „bătrân”, „bătrânețe”. [Var. ger-. / < fr. géronto-, cf. gr. geron, gerontos – bătrân].

GERONT(O)- / GERI(O)-, -GERÍE / GERO- elem. „bătrân, bătrânețe”. (< fr. géront/o/-, géri/o/-, -gérie, géro-, cf. gr. geron, -tos)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GERONTO- „bătrîn, bătrînețe, îmbătrînire”. ◊ gr. geron, ontos „bătrîn” > fr. géronto-, germ. id, engl. id., it. id. > rom. geronto-.~crație (v. -crație), s. f., sistem de guvernare în care puterea aparține bătrînilor; ~ecologie (v. eco-1 v. -logie1), s. f., disciplină care studiază relațiile dintre factorii de mediu și procesele de îmbătrînire; sin. gerontologie ecologică; ~fil (v. -fil1), s. m. și f., persoană care prezintă gerontofilie; ~filie (v. -filie1), s. f., perversiune constînd în atracția sexuală față de bătrîni; ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care suferă de gerontofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., repulsie patologică față de persoanele în vîrstă; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în gerontologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază bătrînețea sub diversele sale aspecte biologice, psihologice, morfologice etc.; ~mimetic (v. -mimetic), adj., (despre un anumit caracter) care imită starea de bătrînețe; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., transformare morfologică datorată îmbătrînirii organismului; ~psihiatrie (v. psih/o-, v. -iatrie), s. f., geropsihiatrie*; ~psihologie (v. psiho-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază modificările psihice concomitente îmbătrînirii cronologice.

Intrare: geronto
geronto
prefix (I7-P)
  • geronto