2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GERMINATÓR, -OÁRE, germinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care poate germina sau care poate face să germineze. 2. S. n. Aparat, instalație etc. care determină procentul de germinație al diferitelor semințe; aparat, instalație etc. cu care se obține germinarea artificială a unor semințe. – Din fr. germinateur.

GERMINATÓR, -OÁRE, germinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care poate germina sau care poate face să germineze. 2. S. n. Aparat, instalație etc. care determină procentul de germinație al diferitelor semințe; aparat, instalație etc. cu care se obține germinarea artificială a unor semințe. – Din fr. germinateur.

germinator, ~oare [At: LTR / V: ~nător / Pl: ~i, ~oare / E: germina + -(a)tor] 1-2 a (Blg; Med) Care are puterea de a germina (1) sau de a face să germineze (1) Si: germinatrice (1-2). 3 sn Aparat cu ajutorul căruia se determină procentul de germinație (1) la diferite semințe.

GERMINATÓR2, OÁRE, germinatori, -oare, adj. Care are puterea de a germina sau de a face să germineze.

GERMINATÓR1, germinatoare, s. n. 1. Aparat cu ajutorul căruia se determină procentul de germinație a diferitelor semințe. 2. Aparat cu ajutorul căruia se obține germinarea diferitelor semințe.

GERMINATÓR, -OÁRE adj. Care are puterea de a germina sau de a determina germinarea. // s.n. 1. Instrument pentru determinarea procentului de germinație a semințelor. [Cf. it. germinatore, fr. germinateur].

GERMINATÓR, -OÁRE I. adj. (și fig.) germinativ. II. s. n. aparat, instalație servind în procesul artificial de germinație. (< fr. germinateur)

GERMINATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) v. GERMINATIV. /<fr. germinateur

GERMINATÓR2 ~oáre n. 1) Instalație pentru germinarea artificială a semințelor. 2) Aparat pentru stabilirea procentului de germinație a semințelor. /<fr. germinateur

germinător, ~oare a, sn vz germinator corectată


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

germinatór2 s. n., pl. germinatoáre

germinatór1 adj. m., pl. germinatóri; f. sg. și pl. germinatoáre

germinatór s. n., pl. germinatoáre

germinatór adj. m., pl. germinatóri; f. sg. și pl. germinatoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GERMINATÓR adj. v. germinativ.

GERMINATOR adj. (BIOL.) germinativ. (Puterea ~ a unei semințe.)

Intrare: germinator (adj.)
germinator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • germinator
  • germinatorul
  • germinatoru‑
  • germinatoare
  • germinatoarea
plural
  • germinatori
  • germinatorii
  • germinatoare
  • germinatoarele
genitiv-dativ singular
  • germinator
  • germinatorului
  • germinatoare
  • germinatoarei
plural
  • germinatori
  • germinatorilor
  • germinatoare
  • germinatoarelor
vocativ singular
plural
germinător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: germinator (aparat)
germinator2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • germinator
  • germinatorul
  • germinatoru‑
plural
  • germinatoare
  • germinatoarele
genitiv-dativ singular
  • germinator
  • germinatorului
plural
  • germinatoare
  • germinatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

germinator (adj.) germinător

  • 1. Care poate germina sau care poate face să germineze.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: germinativ

etimologie:

germinator (aparat)

  • 1. Aparat, instalație etc. care determină procentul de germinație al diferitelor semințe; aparat, instalație etc. cu care se obține germinarea artificială a unor semințe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: