GERID, geriduri, s. n. (Învechit) Numele unui joc vitejesc turcesc în care călăreții aruncau, din galop, o suliță. Turcii își arătau măiestria lor în jocul geridului, nimerind țelul cu sulița azvîrlită din fuga cailor. ODOBESCU, S. I 135. ♦ Suliță scurtă, folosită în acest joc. – Variantă: geret (BĂLCESCU, O. II 129) s. n.