geríd și gerét, girét și girit n., pl. urĭ (turc. ğirid, d. ar. ğerid, ramură fără frunze). Vechĭ. Suliță scurtă. Un joc în care un călăreț arunca din galop o suliță, ĭar altu o prindea și o arunca înapoĭ tot din galop. (La acest joc se dedaŭ la baĭram pajiĭ și agalele Curțiĭ în prezența sultanuluĭ. Un joc analog la București în cîmpia Colentineĭ (doĭ călărețĭ, fiĭ de boĭer, aruncaŭ unu într’altu cu cîte un băț de alun lung de vre-un metru și se apăraŭ c’un scut de pîslă. La brîŭ aveaŭ și un baston cu cîrlig, cu care, din galop, apucaŭ geridu căzut). V. halca.