gerid sn [At: VĂCĂRESCUL, IST. 256 / V: geret, gired, giret, girit / Pl: ~uri / E: tc čirid, čirit] 1 (Înv) Joc executat călare, pe o câmpie întinsă, la care participau aproximativ o sută de călăreți și care consta în aruncarea unui băț din fuga calului, către adversar, iar acesta îl prindea. 2 Băț gros, cu lungimea de peste un metru, în formă de suliță, folosit în gerid (1). 3 (Îf giredu) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.