2 intrări
55 de definiții
din care- explicative (27)
- morfologice (10)
- relaționale (10)
- etimologice (2)
- specializate (4)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GERANIU s. m. (În sintagma) Ulei de geraniu = ulei eteric cu miros de trandafir obținut din unele specii de plante și utilizat în parfumerie. [Var.: geranium s. n.] – Din fr. géranium.
geraniu sn vz geranium
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GERANIU s. n. V. geranium.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GERANIU s.m. Plantă sălbatică sau cultivată, cu flori ornamentale; mușcată. V. pelargonie. ◊ Ulei de geraniu = ulei eteric cu miros de trandafir, folosit în parfumerie și în cosmetică. [Pron. -niu. / < fr. géranium, cf. gr. geranion].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GERANIU s. m. plantă sălbatică sau cultivată, cu flori ornamentale. ♦ ulei de ~ = ulei eteric cu miros de trandafir, folosit în parfumerie și cosmetică. (< fr. géranium, gr. geranion)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*gerániŭ m. (lat. geranium, vgr. geránion, d. geranós, cocor). Bot. Priboĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GERANIUM s. n. v. geraniu.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
geranium sns [At: LTR / P: ~ni-um / V: geraniu / E: fr géranium] (Îs) Ulei de ~ Ulei eteric cu miros de trandafir obținut din unele specii de plante.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
buchet s.n. 1 Mănunchi de flori aranjate și legate împreună. Începu să adune... albăstrele pentru un buchet (CĂL.). ♦ Gener. Grup de obiecte de același fel puse împreună, care amintește de forma unui buchet de flori. Avea în brațe un buchet de umbrele. ♦ Fig. Multitudine de probleme, de situații etc. A plecat și a lăsat un buchet de necazuri. 2 Grup de arbori din aceeași specie. Pe șesul larg, între buchete de sălcii, înfloreau fînațurile și sfirîiau cosașii (SADOV.). 3 Grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate împreună. A interpretat un buchet de arii. 4 Aromă specifică a vinurilor sau a unor băuturi de calitate superioară. 5 (mar.) Ansamblu format din două-trei macarale servind pentru manevrele curente ale velelor. • pl. -e. /<fr. bouquet, germ. Bukett.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BRIBOI, briboi, s. m. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori purpurii (Geranium silvaticum). – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BUCHET, buchete, s. n. 1. Mănunchi de flori aranjate (și legate) împreună. ♦ P. gener. Grup de obiecte de același fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate laolaltă. 2. Aromă de vin. 3. Mică plantă erbacee cu flori violet-deschis sau albastre-purpurii (Geranium pusillum). – Din fr. bouquet.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CIOC2, ciocuri, s. n. 1. Partea anterioară, terminală, lunguiață și cornoasă a capului păsărilor, care înlocuiește sistemul dentar; plisc, clonț. ♦ Cantitatea de lichid sau de hrană care încape o dată în cioc (1). ♦ Fig. Gură a omului. 2. Parte sau prelungire ascuțită a unor obiecte; capăt, vârf (ascuțit). 3. Barbișon, țăcălie. ◊ Expr. (Arg.) A pune ciocuri = a minți sau a deforma realitatea. 4. Compuse: ciocul-berzei = plantă erbacee cu frunzele păroase, adânc crestate și cu flori violete-purpurii (Geranium pratense); ciocul-cucoarei = mică planta erbacee cu tulpina păroasă întinsă pe pământ, cu frunze compuse, flori roșii, roz sau albe și fructe lungi, asemănătoare cu un cioc (Erodium cicutarium); cioc-întors = pasăre călătoare cu penajul alb pătat cu negru, cu ciocul lung, subțire și ușor arcuit în sus, cu picioarele înalte (Recurvirostra avosetta). – Cf. alb. čok, rom. cioc1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CIOC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri (repetate) într-un obiect sau într-un material dur. – Onomatopee.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
NĂPRASNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., subst. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-o dată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
PĂLĂRIE, pălării, s. f. 1. Obiect folosit pentru acoperirea capului, format dintr-o calotă de pâslă, de paie, de pânză etc. (cu boruri). ◊ Expr. (Fam.) A lovi (sau a plezni) (pe cineva) în pălărie = a spune cuiva o vorbă înțepătoare, a da cuiva o veste neașteptată și neplăcută. 2. P. anal. Partea superioară, în formă de pălărie (1), a unor ciuperci. ♦ Discul fiorii-soarelui, în care sunt înfipte semințele. ♦ Abajur. ♦ Căpăcel de metal de la o lampă cu petrol, cu o deschizătură prin care iese fitilul. 3. Compus: (Bot.) pălăria-șarpelui = ciupercă otrăvitoare cu pălăria (2) roșie cu pete albe (Amanita muscaria): pălăria-cucului = plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu flori roșii-brune sau violet-închis, folosită ca plantă medicinală (Geranium phaneum). 4. (Geol.; în sintagma) Pălărie de fier = zonă superficială oxidată a unui zăcământ metalifer. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
PRIBOI1, priboaie, s. n. 1. Unealtă de oțel în formă de bară, cu un capăt conic, care servește, de obicei, la perforarea sau la lărgirea găurilor materialelor metalice; dorn. 2. Băț lung, terminat la unul dintre capete cu un fel de măciulie, cu care se bat icrele pentru a le curăța de pielițe. 3. Plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare și cu flori roșii sau albe (Geranium macrorrhizum). 4. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Din scr. priboj.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PRIBOI2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
GERANIUM s. n. (în sintagma) Ulei de geranium = ulei eteric cu miros de trandafir obținut din unele specii de plante. [Pr.: -ni-um. – Var.: geraniu s. n.] – Din fr. géranium.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
BUCHET s.n. 1. Mănunchi, legătură de flori. 2. Grup de arbori de aceeași specie în cadrul unui arboret; boschet. 3. Aromă specifică a unor vinuri vechi, selecționate. 4. (Mar.) Ansamblu format din două-trei macarale, servind pentru manevrele curente ale velelor. [< fr. bouquet].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BUCHET s. n. 1. mănunchi de flori aranjate și legate împreună. ♦ (p. ext.) grup de obiecte de același fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) luate împreună. 2. grup de arbori de aceeași specie în cadrul unui arboret. 3. aromă specifică a unor băuturi și preparate din fructe și legume. 4. ansamblu din două-trei macarale pentru manevrele curente ale velelor. (<fr. bouquet)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BUCHET ~e n. 1) Grup de plante (flori, frunze etc.) tăiate și aranjate în mănunchi cu cozile într-o direcție. 2) Totalitate de obiecte omogene, unite împreună într-un ansamblu. 3) Aromă specifică a unor vinuri, coniacuri, lichioruri de calitate superioară. /<fr. bouquet
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CIOC1 interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de loviturile scurte, sacadate într-un obiect tare). /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CIOC2 ~uri n. 1) (la păsări) Formație cornoasă care constituie o prelungire a gurii; plisc; clanț. ◊ ~ul-berzei plantă erbacee mirositoare, cu tulpina erectă, cu frunze digitat-lobate și cu fructul o capsulă. ~-întors pasăre migratoare acvatică, de talie mare, cu plisc subțire, întors în sus, cu picioare lungi și cu penaj alb-negru. 2) fig. Parte terminală alungită și ascuțită a unui obiect; vârf. 3) Barbă mică și ascuțită, lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; barbișon; țăcălie. Om care poartă ~. 4) Gură subțiată și alungită a unui vas. 5) depr. Gură a omului. /Cuv. autoht.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PĂLĂRIE ~i f. 1) Acoperământ pentru cap, format dintr-o calotă cu boruri. ~ de paie. ◊ A pocni (sau a plesni) (pe cineva) drept în ~ a-i atinge punctul vulnerabil. 2) Parte componentă a unor obiecte sau a unor plante care are forma unui astfel de acoperământ (aflat pe un suport). ~a ciupercii. ◊ ~a-șarpelui ciupercă foarte otrăvitoare, având partea superioară roșie cu pete albe; muscariță. ~ de fier porțiune oxidată, aflată la suprafața unui zăcământ de metal. [G.-D. pălăriei] /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A PRIBOI ~iesc tranz. (materiale) A găuri cu priboiul. /Din priboi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRIBOI2 ~iuri n. Unealtă de perforat prin lovire constând dintr-o bară de oțel ușor, ascuțită la unul din capete; dorn; mandrin. /<sb. priboj
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRIBOI1 ~oaie n. Plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare și cu flori mari, roșii (rar albe), folosită în scopuri medicinale și decorative. /<sb. priboj
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
geraniu [niu pron. nĭu] s. m., art. geraniul
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
geraniu [niu pron. nĭu] s. m., art. geraniul
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
geraniu s. m. [-niu pron. -nĭu], art. geraniul
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
briboi s. m., pl. briboi, art. briboii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
buchet s. n., pl. buchete
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cioc/cioc-cioc interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cioc s. n., pl. ciocuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pălărie s. f., art. pălăria, g.-d. art. pălăriei; pl. pălării, art. pălăriile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
priboi s. n., pl. priboaie
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
priboi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priboiesc, imperf. 3 sg. priboia; conj. prez. 3 sg. și pl. priboiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BRIBOI s. (BOT.; Geranium silvaticum) (reg.) fratele-briboiului.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BUCHET s. 1. mănunchi, (reg.) smoc, steblă, șomoiog, șomoltoc, (Transilv. și Ban.) chită, (Transilv., Maram. și Ban.) struț, (Transilv.) vârstă. (Un ~ de margarete.) 2. (BOT.; Geranium pusillum) (reg.) săgețică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CIOC s. 1. clonț, plisc, (înv. și reg.) rost, (reg.) cioclonț, ciup, clanț, clobanț, flisc. (~ al unei păsări.) 2. (prin Transilv. și Ban.) tic. (~ al găinii.) 3. barbișon, bărbuță, țăcălie, (franțuzism rar) barbișă. (Un domn care poartă ~.) 4. v. vârf. 5. v. căpățână. 6. (BOT.) ciocul-berzei = a) (Geranium pratense) greghetin, (Bucov.) săgețică, (Mold.) pliscul-cucoarei; b) (Geranium lucidum) (reg.) pliscul-berzei, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei; ciocul-cucoarei (Erodium cicutarium) = pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, (reg.) bănat, cucute (pl.), cumătră, greghetin, ciocul-berzei, clonțul-cocostârcului, floarea-vinului, pliscul-berzei. 7. (ORNIT.) cioc-întors (Recurvirostra avosetta) = năvodar, (reg.) săbiuță. 8. (MED.) cioc de papagal v. osteofit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CIOC s. v. ciorap, măsea.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CIOC interj. toc! (~!, ~! se aude la ușă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NĂPRASNICĂ s. (BOT.) 1. (Geranium robertianum) (rar) piretru, (reg.) închegătoare, mama-pădurii, priboi-căpresc. 2. (Chrysanthemum corymbosum) (reg.) ochiul-boului-a-ferigei.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PĂLĂRIE s. v. abajur.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PĂLĂRIE s. 1. (Transilv. și Ban.) clop, (arg.) găină. (Și-a pus ~ pe cap.) 2. (reg.) plească. (~ la o lampă cu petrol.) 3. (BOT.) căciulă. (~ la ciuperci.) 4. (BOT.) pălăria-cucului (Geranium phaeum) = (reg.) andrișea, pliscariță, priboi, sovârf, dedânsele; pălăria-șarpelui (Amanita muscaria) = muscariță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRIBOI s. I. (TEHN.) dorn, (reg.) dușlag, (prin vestul Transilv.) sclidiritor. (~ pentru perforarea unei piese metalice.) II. (BOT.; Geranium macrorrhizum) (reg.) bănat, bribor, cumătră, mușcată, floarea-raiului, floarea-vinului, floarea-viorii, pliscul-cucoarei, poala-Sfintei-Mării, poala-Sântei-Mării, talpa-gâștii.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRIBOI s. v. pălăria-cucului.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
buchet (-te), s. n. – Mănunchi de flori. – Mr. buchet. Fr. bouquet; cf. ngr. μπουϰέτο (› mr.). – Der. buchetar, s. n. (rar, frunze verzi care servesc drept garnitură buchetului de flori); buchetieră, s. f. (florăreasă).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cioc interj. – Poc, boc; imită zgomotul produs de o lovitură ritmică sau cel puțin repetată. Se folosește de obicei cu duplicare cioc, cioc, sau alternanța cioc, boc, cioc, poc. – Mr. cioc. Creație expresivă, ca boc, toc, poc, coincide cu alte formații de același tip, cf. rus. čok „zgomot produs de o izbitură”, de unde čokatsĭa „a ciocni paharele închinînd”, it. ciocco, fr. choc, sp. choque, etc. Cf. Schuchardt, ZRPh., XV, 104; Berneker 159. Der. cioc, s. n. (plisc, clonț; fam., gură; vîrf, capăt; pinten; barbișon; mînerul cleștelui; parte încovoiată a mai multor instrumente; cîrlig, pană de încondeiat ouăle de Paști; suviță, cîrlionț; Arg., înșelăciune, cursă), al cărui sens fundamental se explică prin zgomotul pe care îl produce ciocul, mai cu seamă atunci cînd păsările de curte își caută hrana, cf. mr. cioc „cioc”, megl. cioc „ciocan”, alb. čok „cioc”. S-au căutat, pentru acest cuvînt, origini în afara limbii rom.: un ciop, care ar proveni din pol. dziob, ceh. djob, rus. zob „gușă” (Cihac, II, 53); alb. čok (Meyer 448; Pușcariu, Lr., 265); lat. *tiucus, din gr. τύϰος (Philippide, Bausteine, 56; Philippide, II, 705; Pascu, I, 192). Totuși nu este necesar să se caute atît de departe, deoarece în sl. au fost foarte productive rădăcinile čok-, čuk-, čikati „a lovi”; însă este mai potrivită posibilitatea unei creații spontane a rom., cf. Rosetti, II, 114. Ciocancă, s. f. (cîrlig, cange), poate fi un amestec de la cioc și cange (DAR). Ciocot, s. n. (ciucure; titirezul morii de grîu). – Der. ciocoti, vb. (despre păsări, a-și căuta hrana; despre animale, a mînca; a face zgomot mîncînd; a face zgomot lucrînd); der de la cioc, ca bocoti de la boc; ciocotniță, s. f. (vorbăreț, gureș; parazit, linge-blide, pomanagiu), cf. ciocoi; ciocotniți, vb. (înv., a trăi ca un parazit). Ciocoroi, s. n. (cîrlig, cange). Ciuc, s. n. (tîrnăcop), cf. bg. čuk „ciocan”. – Der. ciuceu, s. n. (Trans., secure). Cf. cioacă, ciocălău, ciocan, ciocni, ciochină, ciorchină, ciocîrlan, ciucă, ciucure.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cioc1 adv. (reg.) nimic; deloc.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cioc2, cioci, s.m. (reg.; la pl.) cucuruz cules de pe cocean.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
priboi1, priboaie, s.n. (pop.) 1. perforator, dorn. 2. băț de bătut icrele de pește. 3. plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare și cu flori roșii și albe. 4. (art.) numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans. 5. (reg.) unealtă cu care se fac găuri în pământ pentru semănatul porumbului sau pentru introducerea stâlpilor gardului. 6. pană pentru despicat lemnele. 7. piron gros și scurt bătut în buștean, pentru a fi cărat. 8. ciur din sârmă pentru curățatul de pieliță al icrelor de morun. 9. (reg.) soluție de pilitură de sulfat de cupru dizolvată în apă, folosită pentru vindecarea fracturilor. 10. (înv. și reg.) coastă foarte înclinată; deal noroios. 11. (reg.) stâncă abruptă pe malul unei ape curgătoare. 12. (reg.) loc la cotul unei ape curgătoare izbit de valuri; priboină.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
priboi2, priboiesc, vb. IV (pop.) 1. a găuri, a perfora sau a lărgi o gaură cu priboiul. 2. (fig.; reg.) a ținti cu ochii, a fixa (ceva sau pe cineva).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
GERANIÚM (< fr. {i}; gr. geranion „mușcată”) s. n. Ulei de geranium = ulei eteric obținut din unele plante din familia geraniacee, cu miros de trandafir, utilizat în parfumerie și în cosmetică.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
GERANIUM L., GERANIUM, fam. Geraniaceae. Gen originar din Asia, Asia Mică, Europa, cca 280 specii, erbacee, cu rizom gros. Frunze alterne sau opuse, dentate, digitat-lobate sau sectate, obișnuit cu stipele. Pedunculi cu 1-2 flori, caliciul cu 5 sepale imbricate, 5 petale, 10 stamine fertile, libere sau concrescute la bază, unde cele mai multe poartă o glandă.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M71) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M71) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
geraniusubstantiv masculin
- 1. Plantă sălbatică sau cultivată, cu flori ornamentale. DNsinonime: mușcată
- Ulei de geraniu = ulei eteric cu miros de trandafir obținut din unele specii de plante și utilizat în parfumerie. DEX '09 DN
-
etimologie:
- géránium DEX '09 DN