GERAH, gerahi, s. m. (Înv.) Chirurg. – Din tc. cerrāh.

gerah sm [At: (a. 1799) URICARIUL I, 97 / V: gearah, girah / Pl: ~i / E: tc čerrah] (Tcî) Chirurg.

GERAH, gerahi, s. m. (Turcism înv.) Chirurg. – Din tc. cerrăh.

GERAH s. m. (Mold., ȚR) Chirurg. A: Pre aceastea unii din gerahi văzîndu-le, au zis că pot să le despartă cu nisteriul. IM 1754, 8^r. Eu m-am dus și am adus un gerah, carele ... în 30 de zile au tămăduit-o și am plătit gerahului. H 1771, 87^r; cf. H 1779², 80^r, 80^v. B: Pre aceastea unii din gerahi văzîndu-le au zis că pot să le despartă cu nisteriul. IM 1730, 12^v. Variante: geraf (H 1779², 80^r). Etimologie: tc. cerrah.

geráh m. (turc. [d. ar.] ğerrah). Vechĭ. Chirurg.

gearah sm vz gerah

girah sm vz gerah

gerah (înv.) s. m., pl. gerahi

gerah (înv.) s. m., pl. gerahi

gerah s. m., pl. gerahi

GERAH s. v. chirurg.

gerah s. v. CHIRURG.

gerah (gerahi), s. m. – Chirurg. Tc. cerrah (Șeineanu, III, 55). Sec. XVIII, înv.