GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. pl. Persoană care făcea parte dintr-o populație germanică originară din Scandinavia, care, în sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum.

gepid, ~ă [At: DA ms / Pl: ~izi, ~e / E: ger Gepiden] 1 sm (Lpl) Popor germanic (12), originar din Scandinavia, care, în Evul Mediu, s-a stabilit temporar și în Dacia. 2-3 smf, a (Persoană) care aparține gepizilor (1). 4 a Care provine de la gepizi (1).

GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. Persoană aparținînd unui trib germanic din prima perioadă a evului mediu, stabilit, temporar, și în Dacia.

GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. V. gepizi.

gepíd adj. m., s. m., pl. gepízi; adj. f., s. f. gepídă, pl. gepíde

gepíd s. m., adj. m., pl. gepízi; f. sg. gepídă, g.-d. art. gepídei, pl. gepíde