2 intrări

school Articole pe această temă:

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GEOPOLÍTICĂ s. f. Teorie care susține că politica unui stat ar fi determinată de situația sa geografică. [Pr.: ge-o-] – Din germ. Geopolitik.

GEOPOLÍTICĂ s. f. Teorie pseudoștiințifică fascistă care pretinde că relațiile social-economice și evoluția unui stat ar fi determinate exclusiv de factorii geografici; această teorie caută să dea o motivare politicii de acaparare a imperialiștilor și să justifice pretențiile lor la dominația mondială. – Pronunțat: ge-o-.

GEOPOLÍTICĂ s.f. Doctrină social-politică neștiințifică retrogradă, care în explicarea fenomenelor sociale și politice atribuie un rol primordial factorilor geografici și demografici, interpretați în mod denaturat, în spiritul teoriei expansioniste a spațiului vital și al rasismului. ♦ Studiul bazelor geografice ale problemelor politice și economice. [Pron. ge-o-. / cf. fr. géopolitique, it. geopolitica, germ. Geopolitik].

GEOPOLÍTICĂ f. Teorie care promovează ideea că politica unui stat este determinată de situația sa geografică. /<germ. Geopolitik

GEOPOLÍTIC, -Ă, geopolitici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrină social-politică, apărută la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care susține că politica unui stat este determinată de situarea sa geografică. 2. Adj. Referitor la geopolitică (1). [Pr.: ge-o-] – Din germ. Geopolitik.

geopolitic, ~ă [At: DA ms / P: ge-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: ger Geopolitik, rs геополитика] 1 sf Teorie care susține că politica unui stat este determinată de poziția sa geografică. 2 sf Disciplină care studiază politica externă și relațiile dintre state ținând cont de poziția geografică a acestora. 3 sf Politică externă a unui stat stabilită în funcție de poziția sa geografică și de factorii geografici din zonă. 4 a Care aparține geopoliticii (1). 5 a Care se referă la geopolitică (1). 6 a Specific geopoliticii (1). 7 a Care provine de la geopolitică (1). 8 a De geopolitică (1).

GEOPOLÍTIC, -Ă adj. Referitor la geopolitică. [Cf. germ. geopolitisch].

GEOPOLÍTIC, -Ă I adj. referitor la geopolitică. II. s. f. studiu al raporturilor dintre mediul natural înconjurător și politica statelor. ◊ doctrină care, în explicarea fenomenelor sociale și politice, atribuie un rol primordial factorilor geografici și demografici, interpretați în mod denaturat, în spiritul teoriei expansioniste și rasiste a „spațiului vital”. (< fr. géopolitique, /II/ germ. Geopolitik)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

geopolítică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geopolíticii

geopolítică s. f. (sil. ge-o-), g.-d. art. geopolíticii

geopolític (ge-o-) adj. m., pl. geopolítici; f. geopolítică, pl. geopolítice

geopolític adj. (sil. ge-o-) → politic


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GEOPOLITÍCĂ (< germ., fr.) s. f. Doctrină social-politică apărută la sfârșitul sec. 19 și începutul sec. 20 (pe baza lucrărilor lui Fr. Ratzel), care preluând unele teze ale determinismului geografic și ale antropogeografiei, completate cu altele, specifice neomalthusianismului, darvinismului social și rasismului, susține că politica statelor este determinată, cu precădere, de situarea lor geografică. Adoptată ca doctrină oficială în Germania celui de-al treilea Reich, g. prin conceptul de „spațiu vital”, necesar statelor cu o populație foarte densă, a servit ca instrument de justificare a expansionismului și rasismului. Termenul a fost creat în 1916 de sociologul suedez Rudolf Kjellén.

Intrare: geopolitică
  • silabație: ge-o- info
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geopolitică
  • geopolitica
plural
genitiv-dativ singular
  • geopolitici
  • geopoliticii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: geopolitic
geopolitic adjectiv
  • silabație: ge-o- info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geopolitic
  • geopoliticul
  • geopoliticu‑
  • geopolitică
  • geopolitica
plural
  • geopolitici
  • geopoliticii
  • geopolitice
  • geopoliticele
genitiv-dativ singular
  • geopolitic
  • geopoliticului
  • geopolitice
  • geopoliticei
plural
  • geopolitici
  • geopoliticilor
  • geopolitice
  • geopoliticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

geopolitică

  • 1. Doctrină social-politică, apărută la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, care susține că politica unui stat este determinată de situarea sa geografică.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • diferențiere Doctrină social-politică neștiințifică retrogradă, care în explicarea fenomenelor sociale și politice atribuie un rol primordial factorilor geografici și demografici, interpretați în mod denaturat, în spiritul teoriei expansioniste a spațiului vital și al rasismului.
    surse: DN
    • diferențiere Studiul bazelor geografice ale problemelor politice și economice.
      surse: DN
    • diferențiere Studiu al raporturilor dintre mediul natural înconjurător și politica statelor.
      surse: MDN '00
  • diferențiere Teorie pseudoștiințifică fascistă care pretinde că relațiile social-economice și evoluția unui stat ar fi determinate exclusiv de factorii geografici; această teorie caută să dea o motivare politicii de acaparare a imperialiștilor și să justifice pretențiile lor la dominația mondială.
    surse: DLRLC

etimologie:

geopolitic

etimologie: