6 definiții pentru geomecanică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GEOMECÁNICĂ s. f. Studiul legilor mecanice după care se produc modificările scoarței terestre. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomécanique.

GEOMECÁNICĂ s. f. Studiul legilor mecanice după care se produc modificările scoarței terestre. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomécanique.

geomecanică sf [At: DEX2 / P: ge-o~ / Pl: ~ice / E: fr géomécanique] Studiul legilor mecanice după care se produc modificările scoarței terestre.

GEOMECÁNICĂ s.f. Studiul legilor mecanice după care se produc modificările scoarței Pământului. [< fr. géomécanique].

GEOMECÁNICĂ s. f. studiul legilor mecanice ale modificărilor scoarței terestre; mecanica solurilor. (< fr. géomécanique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

geomecánică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geomecánicii

geomecánică s. f. (sil. ge-o-), g.-d. art. geomecánicii

Intrare: geomecanică
  • silabație: ge-o- info
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geomecanică
  • geomecanica
plural
genitiv-dativ singular
  • geomecanici
  • geomecanicii
plural
vocativ singular
plural

geomecanică

  • 1. Studiul legilor mecanice după care se produc modificările scoarței terestre.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: