GEODEZICĂ s. f. Curbă situată pe o suprafață și avînd proprietatea că între oricare două puncte ale ei e mai scurtă decît oricare altă curbă situată pe aceeași suprafață și trecînd prin aceleași două puncte. – Pronunțat: ge-o-.

GEODEZICĂ s.f. Curbă care reprezintă cea mai scurtă distanță între două puncte pe o suprafață curbă. [Gen. -cii. / < fr. géodésique].

GEODEZIC, -Ă, geodezici, -ce, adj. Care aparține geodeziei, privitor la geodezie. ◊ Punct geodezic = punct de pe suprafața terestră a cărui poziție este stabilită exact prin coordonate geografice (constituind baza pentru măsurători noi). Linie geodezică = curbă a unei suprafețe pe care distanța dintre două puncte este mai scurtă decât pe oricare altă curbă care trece prin aceleași puncte. Triunghi geodezic = triunghi ale cărui vârfuri sunt puncte geodezice. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodésique.

geodezic, ~ă a [At: DA ms / P: ge-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr géodésique] 1 Care aparține geodeziei. 2 Privitor la geodezie. 3 (Îs) Punct ~ Punct de pe suprafața terestră a cărui poziție este precis stabilită (constituind baza pentru măsurători noi). 4 (Îs) Linie ~ă Curbă mai scurtă decât oricare altă curbă situată pe aceeași suprafață și trecând prin aceleași puncte. 5 (Îs) Triunghi ~ Triunghi ale cărui vârfuri sunt puncte geodezice. 6 Specific geodeziei.

GEODEZIC, -Ă, geodezici, -ce, adj. Care aparține geodeziei, privitor la geodezie. ◊ Punct geodezic = punct de pe suprafața terestră a cărui poziție este precis stabilită (constituind baza pentru măsurători noi). Linie geodezică = curbă mai scurtă decât oricare altă curbă situată pe aceeași suprafață și trecând prin aceleași puncte. Triunghi geodezic = triunghi ale cărui vârfuri sunt puncte geodezice. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodésique.

GEODEZIC, -Ă, geodezici, -e, adj. Privitor la geodezie. Operațiile necesare pentru stabilirea distanțelor absolute sînt operații geodezice. – Pronunțat: ge-o-.

GEODEZIC, -Ă adj. Referitor la geodezie. [< fr. géodésique].

GEODEZIC, -Ă I. adj. referitor la geodezie. II. s. f. curbă care reprezintă cea mai scurtă distanță între două puncte pe o suprafață curbă. (< fr. géodésique)

GEODEZIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de geodezie; propriu geodeziei. /<fr. géodesique

geodezic a. relativ la geodezie.

*geodétic, -ă adj. (d. geodet). Relativ la geodezie: calcule geodetice. – Fals geodezic. (Cp. cu genetic).

geodezică (desp. ge-o-) s. f., g.-d. art. geodezicii

geodezică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geodezicii

geodezică s. f. (sil. ge-o-), g.-d. art. geodezicii

geodezic (desp. ge-o-) adj. m., pl. geodezici; f. geodezică, pl. geodezice

geodezic (ge-o-) adj. m., pl. geodezici; f. geodezică, pl. geodezice

geodezic adj. m. (sil. ge-o-), pl. geodezici; f. sg. geodezică, pl. geodezice