11 definiții pentru geodezic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GEODÉZIC, -Ă, geodezici, -ce, adj. Care aparține geodeziei, privitor la geodezie. ◊ Punct geodezic = punct de pe suprafața terestră a cărui poziție este stabilită exact prin coordonate geografice (constituind baza pentru măsurători noi). Linie geodezică = curbă a unei suprafețe pe care distanța dintre două puncte este mai scurtă decât pe oricare altă curbă care trece prin aceleași puncte. Triunghi geodezic = triunghi ale cărui vârfuri sunt puncte geodezice. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodésique.

geodezic, ~ă a [At: DA ms / P: ge-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr géodésique] 1 Care aparține geodeziei. 2 Privitor la geodezie. 3 (Îs) Punct ~ Punct de pe suprafața terestră a cărui poziție este precis stabilită (constituind baza pentru măsurători noi). 4 (Îs) Linie ~ă Curbă mai scurtă decât oricare altă curbă situată pe aceeași suprafață și trecând prin aceleași puncte. 5 (Îs) Triunghi ~ Triunghi ale cărui vârfuri sunt puncte geodezice. 6 Specific geodeziei.

GEODÉZIC, -Ă, geodezici, -ce, adj. Care aparține geodeziei, privitor la geodezie. ◊ Punct geodezic = punct de pe suprafața terestră a cărui poziție este precis stabilită (constituind baza pentru măsurători noi). Linie geodezică = curbă mai scurtă decât oricare altă curbă situată pe aceeași suprafață și trecând prin aceleași puncte. Triunghi geodezic = triunghi ale cărui vârfuri sunt puncte geodezice. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodésique.

GEODÉZIC, -Ă, geodezici, -e, adj. Privitor la geodezie. Operațiile necesare pentru stabilirea distanțelor absolute sînt operații geodezice. – Pronunțat: ge-o-.

GEODÉZIC, -Ă adj. Referitor la geodezie. [< fr. géodésique].

GEODÉZIC, -Ă I. adj. referitor la geodezie. II. s. f. curbă care reprezintă cea mai scurtă distanță între două puncte pe o suprafață curbă. (< fr. géodésique)

GEODÉZIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de geodezie; propriu geodeziei. /<fr. géodesique

*geodétic, -ă adj. (d. geodet). Relativ la geodezie: calcule geodetice. – Fals geodezic. (Cp. cu genetic).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

geodézic (ge-o-) adj. m., pl. geodézici; f. geodézică, pl. geodézice

geodézic adj. m. (sil. ge-o-), pl. geodézici; f. sg. geodézică, pl. geodézice

Intrare: geodezic
geodezic adjectiv
  • silabație: ge-o- info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geodezic
  • geodezicul
  • geodezicu‑
  • geodezică
  • geodezica
plural
  • geodezici
  • geodezicii
  • geodezice
  • geodezicele
genitiv-dativ singular
  • geodezic
  • geodezicului
  • geodezice
  • geodezicei
plural
  • geodezici
  • geodezicilor
  • geodezice
  • geodezicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

geodezic

  • 1. Care aparține geodeziei, privitor la geodezie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Operațiile necesare pentru stabilirea distanțelor absolute sunt operații geodezice.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Punct geodezic = punct de pe suprafața terestră a cărui poziție este stabilită exact prin coordonate geografice (constituind baza pentru măsurători noi).
      surse: DEX '09
    • 1.2. Linie geodezică = curbă a unei suprafețe pe care distanța dintre două puncte este mai scurtă decât pe oricare altă curbă care trece prin aceleași puncte.
      surse: DEX '09
    • 1.3. Triunghi geodezic = triunghi ale cărui vârfuri sunt puncte geodezice.
      surse: DEX '09

etimologie: