13 definiții pentru genuin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GENUÍN, -Ă, genuini, -e, adj. Natural, veritabil, pur. – Din lat. genuinus.

genuin, ~ă a [At: CĂLINESCU, I. 17 / Pl: ~i, ~e / E: lat genuinus] (Liv) 1 Natural. 2 Pur. 3 Veritabil.

GENUÍN, -Ă, genuini, -e, adj. (Livr.) Natural, veritabil, pur. – Din lat. genuinus.

GENUÍN, -Ă, genuini, -e, adj. (Rar, livresc) Natural, veritabil, pur. Stare genuină.

GENUÍN, -Ă adj. (Liv.) Natural, veritabil, pur. [Pron. -nu-in. / < lat. genuinus].

GENUÍN, -Ă adj. natural, veritabil, pur. (< lat. genuinus)

GENUÍN ~ă (~i, ~e) livr. Care nu este denaturat; natural; curat; pur; veritabil. /<fr. génuine, lat. genuinus

*genuín, -ă adj. (lat. genuinus, d. gignere. V. gen). Din naștere, natural, nefalsificat, pur: vorbe genuine.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

genuín adj. m., pl. genuíni; f. genuínă, pl. genuíne

genuín adj. m., pl. genuíni; f. sg. genuínă, pl. genuíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GENUÍN adj. v. natural, pur, veritabil.

genuin adj. v. NATURAL. PUR. VERITABIL.

Intrare: genuin
genuin adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • genuin
  • genuinul
  • genuinu‑
  • genui
  • genuina
plural
  • genuini
  • genuinii
  • genuine
  • genuinele
genitiv-dativ singular
  • genuin
  • genuinului
  • genuine
  • genuinei
plural
  • genuini
  • genuinilor
  • genuine
  • genuinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

genuin

etimologie: