geniu sn [At: BĂLCESCU, M. V. 3 / V: (înv) ~ie sf / Pl: ~ii, (înv) ~ri / E: fr genie, lat genius] 1 (Mit) Ființă supranaturală. 2 (Mit) Spirit protector. 3 (Mit) Duh bun sau rău. 4 Dispoziție naturală proprie unui popor sau unui individ de a se dezvolta într-o direcție creatoare Si: fire. 5 Cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare înzestrare. 6 (Îla) De ~ Genial (1). 7 Armă militară care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrărilor de fortificații, de drumuri, de poduri etc.