9 definiții pentru genitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GENITÓR, genitori, s. m. (Biol.) Fiecare dintre organismele parentale deosebite între ele, care prin încrucișare dau naștere unui nou individ. – Din fr. géniteur.

genitor sm [At: DN / Pl: ~i / E: fr géniteur] (Blg) 1-2 Plantă sau animal din care ia naștere un hibrid.

GENITÓR, genitori, s. m. (Biol.) Plantă sau animal din care ia naștere un hibrid. – Din fr. géniteur.

GENITÓR, genitoare, s. n.[1] Plantă care dă naștere unui hibrid.

  1. Toate celelalte dicționare indică genul masculin. — gall

GENITÓR s.m. Plantă din care ia naștere un hibrid. [Cf. fr. géniteur, it. genitore].

GENITÓR s. m. 1. animal, plantă care dă naștere, prin încrucișare, unui nou individ. 2. persoană care procreează, în raport cu cel procreat; părinte. (< fr. géniteur, lat. genitor)

GENITÓR ~i m. biol. Organism care dă naștere unui hibrid. /<fr. géniteur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: genitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • genitor
  • genitorul
  • genitoru‑
plural
  • genitori
  • genitorii
genitiv-dativ singular
  • genitor
  • genitorului
plural
  • genitori
  • genitorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

genitor

  • 1. biologie Fiecare dintre organismele parentale deosebite între ele, care prin încrucișare dau naștere unui nou individ.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Persoană care procreează, în raport cu cel procreat.
    surse: MDN '00 sinonime: părinte

etimologie: