10 definiții pentru genial


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

genial, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. III, 287 / P: ~ni-al / Pl: ~i, ~e / E: fr génial] 1 (D. persoane) Înzestrate cu geniu. 2 (D. însușiri, acțiuni, opere etc.) De geniu.

GENIÁL, -Ă, geniali, -e, adj. Înzestrat cu geniu; de geniu, care dovedește genialitate. [Pr.: -ni-al] – Din fr. génial.

GENIÁL, -Ă, geniali, -e, adj. Înzestrat cu geniu; de geniu, care dovedește genialitate. [Pr.: -ni-al] – Din fr. génial.

GENIÁL, -Ă, geniali, -e, adj. 1. (Despre persoane) Înzestrat cu geniu. Zola este o personalitate genială, un temperament uriaș de poet epic. DEMETRESCU, O. 165. 2. (Despre însușiri, idei, acțiuni, opere) De geniu, creat de un geniu, care dovedește genialitate. O deosebită însemnătate prezintă pentru masele largi de oameni ai muncii studierea genialelor opere ale clasicilor marxism-leninismului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2708. Sub această frunte înaltă s-au născut gînduri geniale. STANCU, U.R.S.S. 38. Unii spun că e o lucrare genială. C. PETRESCU, C. V. 242. ◊ (Adverbial) Oricît de genial tăiate ar fi formele unei statui, ea niciodată nu ne va putea reda acele linii moi, pătimașe, calde, care caracterizează un trup frumos, viu. GHEREA, ST. CR. II 50. – Pronunțat: -ni-al.

GENIÁL, -Ă adj. Care are geniu; de geniu. [Pron. -ni-al. / < fr. génial, it. geniale].

GENIÁL, -Ă adj. care are geniu; de geniu. (< fr. génial, it. geniale)

GENIÁL ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care are geniu; înzestrat cu calități creatoare deosebite. Matematician ~. 2) Care este caracteristic pentru genii; de geniu. Invenție ~ă. Lucrare ~ă. /<fr. génial

genial a. înzestrat cu geniu: cap genial.

*geniál, -ă adj. (lat. genialis). Care depinde de natura persoaneĭ. Care are geniŭ (inteligență superioară): om genial. Care denotă geniu: ideĭe genială. Adv. În mod genial.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

geniál (-ni-al) adj. m., pl. geniáli; f. geniálă, pl. geniále

geniál adj. m. (sil. -ni-al), pl. geniáli; f. sg. geniálă, pl. geniále

Intrare: genial
genial adjectiv
  • silabație: ge-ni-al
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • genial
  • genialul
  • genialu‑
  • genia
  • geniala
plural
  • geniali
  • genialii
  • geniale
  • genialele
genitiv-dativ singular
  • genial
  • genialului
  • geniale
  • genialei
plural
  • geniali
  • genialilor
  • geniale
  • genialelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

genial

  • 1. Înzestrat cu geniu; de geniu, care dovedește genialitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 5 exemple
    exemple
    • Zola este o personalitate genială, un temperament uriaș de poet epic. DEMETRESCU, O. 165.
      surse: DLRLC
    • O deosebită însemnătate prezintă pentru masele largi de oameni ai muncii studierea genialelor opere ale clasicilor marxism-leninismului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2708.
      surse: DLRLC
    • Sub această frunte înaltă s-au născut gînduri geniale. STANCU, U.R.S.S. 38.
      surse: DLRLC
    • Unii spun că e o lucrare genială. C. PETRESCU, C. V. 242.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Oricît de genial tăiate ar fi formele unei statui, ea niciodată nu ne va putea reda acele linii moi, pătimașe, calde, care caracterizează un trup frumos, viu. GHEREA, ST. CR. II 50.
      surse: DLRLC

etimologie: