genial, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. III, 287 / P: ~ni-al / Pl: ~i, ~e / E: fr génial] 1 (D. persoane) Înzestrate cu geniu. 2 (D. însușiri, acțiuni, opere etc.) De geniu.

GENIAL, -Ă, geniali, -e, adj. 1. (Despre persoane) Înzestrat cu geniu. Zola este o personalitate genială, un temperament uriaș de poet epic. DEMETRESCU, O. 165. 2. (Despre însușiri, idei, acțiuni, opere) De geniu, creat de un geniu, care dovedește genialitate. O deosebită însemnătate prezintă pentru masele largi de oameni ai muncii studierea genialelor opere ale clasicilor marxism-leninismului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2708. Sub această frunte înaltă s-au născut gînduri geniale. STANCU, U.R.S.S. 38. Unii spun că e o lucrare genială. C. PETRESCU, C. V. 242. ◊ (Adverbial) Oricît de genial tăiate ar fi formele unei statui, ea niciodată nu ne va putea reda acele linii moi, pătimașe, calde, care caracterizează un trup frumos, viu. GHEREA, ST. CR. II 50. – Pronunțat: -ni-al.

GENIAL, -Ă adj. Care are geniu; de geniu. [Pron. -ni-al. / < fr. génial, it. geniale].

GENIAL, -Ă adj. care are geniu; de geniu. (< fr. génial, it. geniale)

GENIAL ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care are geniu; înzestrat cu calități creatoare deosebite. Matematician ~. 2) Care este caracteristic pentru genii; de geniu. Invenție ~ă. Lucrare ~ă. /<fr. génial

genial a. înzestrat cu geniu: cap genial.

*geniál, -ă adj. (lat. genialis). Care depinde de natura persoaneĭ. Care are geniŭ (inteligență superioară): om genial. Care denotă geniu: ideĭe genială. Adv. În mod genial.

genial (desp. -ni-al) adj. m., pl. geniali; f. genială, pl. geniale

genial (-ni-al) adj. m., pl. geniali; f. genială, pl. geniale

genial adj. m. (sil. -ni-al), pl. geniali; f. sg. genială, pl. geniale