genealogic, ~ă a [At: HASDEU, I. C. 85 / P: ~ne-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr généalogique] 1 Care aparține genealogiei. 2 Privitor la genealogie. 3 (Îs) Arbore ~ Reprezentare grafică (de obicei sub forma unui copac cu ramuri) înfățișând filiația și gradul de înrudire ale membrilor unei familii. 4 Specific genealogiei. 5 Care provine de la genealogie.

GENEALOGIC, -Ă, genealogici, -e, adj. Relativ la genealogie, de genealogie. ◊ Arbore genealogic = tablou cuprinzînd filiația membrilor unei familii, cu indicarea gradului de înrudire dintre ei, reprezentat adesea printr-un arbore ale cărui ramuri închipuie pe descendenți. Alt arbore genealogic! Altă marfă! Alt blazon! C. PETRESCU, A. R. 11. Adio, dar, proprietar infam! Și du-te de te spînzură de-un ram Al arborelui tău genealogic! ANGHEL-IOSIF, C. M. I 126. Clasificarea genealogică a limbilor = grupare a limbilor după înrudirea lor. – Pronunțat: -ne-a-.

GENEALOGIC, -Ă adj. Referitor la genealogie. ◊ Arbore genealogic = tablou care reprezintă un arbore al cărui trunchi înfățișează linia directă a unei familii, iar ramurile linia colaterală. [Pron. -ne-a-. / < fr. généalogique].

GENEALOGIC, -Ă adj. referitor la genealogie. ♦ arbore ~ = tablou reprezentând un arbore al cărui trunchi înfățișează linia directă a unei familii, iar ramurile, linia colaterală. (< fr. généalogique)

GENEALOGIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de genealogie; propriu genealogiei. * Arbore ~ reprezentare grafică sub formă de arbore a unei genealogii. /<fr. généalogique

genealogic a. relativ la genealogie: arbore genealogic.

*genealógic, -ă adj. (vgr. genealogikós). De genealogie: tabloŭ genealogic (reprezentat ca un arbore).

genealogic (desp. -ne-a-) adj. m., pl. genealogici; f. genealogică, pl. genealogice

genealogic (-ne-a-) adj. m., pl. genealogici; f. genealogică, pl. genealogice

genealogic adj. (sil. -ne-a-) → logic

GENEALOGIC, -Ă (< fr. généalogique): în sintagma teorie genealogică (v.).