GENȚIANACÉE, gențianacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee cu frunze alterne sau opuse și flori solitare sau în buchet, răspândite mai ales în zona muntoasă (alpină); (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. gentianacée.

gențianacee sf [At: LTR² / P: ~ți-a~ / Pl: ~ / E: fr gentianacées] 1 (Lpl) Familie de plante erbacee cu frunze alterne sau opuse și flori solitare sau în buchet, răspândite mai ales în zona muntoasă. 2 (Șls) Plantă din familia gențianacee (1).

GENȚIANACÉE, gențianacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee cu frunze alterne sau opuse și flori solitare sau în buchet, răspândite mai ales în zona muntoasă (alpină); (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. gentianacées.

GENȚIANACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, anuale sau perene, cu flori cu corolă gamopetală, cuprinzând multe specii ornamentale; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ți-a-na-ce-e, sg. invar. / < fr. gentianacées].

GENȚIANACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate erbacee, anuale sau perene, cu flori solitare sau grupate în raceme și cu corolă gamopetală: gențiana. (< fr. gentianacées)

!gențianacée (-ți-a-) s. f., art. gențianacéea, g.-d. art. gențianacéei; pl. gențianacée

gențianacée s. f. (sil. -ți-a-), pl. gențianacée