7 definiții pentru gențianacee


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GENȚIANACÉE, gențianacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee cu frunze alterne sau opuse și flori solitare sau în buchet, răspândite mai ales în zona muntoasă (alpină); (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. gentianacée.

gențianacee sf [At: LTR2 / P: ~ți-a~ / Pl: ~ / E: fr gentianacées] 1 (Lpl) Familie de plante erbacee cu frunze alterne sau opuse și flori solitare sau în buchet, răspândite mai ales în zona muntoasă. 2 (Șls) Plantă din familia gențianacee (1).

GENȚIANACÉE, gențianacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee cu frunze alterne sau opuse și flori solitare sau în buchet, răspândite mai ales în zona muntoasă (alpină); (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. gentianacées.

GENȚIANACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, anuale sau perene, cu flori cu corolă gamopetală, cuprinzând multe specii ornamentale; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ți-a-na-ce-e, sg. invar. / < fr. gentianacées].

GENȚIANACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate erbacee, anuale sau perene, cu flori solitare sau grupate în raceme și cu corolă gamopetală: gențiana. (< fr. gentianacées)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!gențianacée (-ți-a-) s. f., art. gențianacéea, g.-d. art. gențianacéei; pl. gențianacée

gențianacée s. f. (sil. -ți-a-), pl. gențianacée

Intrare: gențianacee
gențianacee substantiv feminin
  • silabație: gen-ți-a- info
substantiv feminin (F142)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gențianacee
  • gențianaceea
plural
  • gențianacee
  • gențianaceele
genitiv-dativ singular
  • gențianacee
  • gențianaceei
plural
  • gențianacee
  • gențianaceelor
vocativ singular
plural

gențianacee

  • 1. (la) plural Familie de plante erbacee cu frunze alterne sau opuse și flori solitare sau în buchet, răspândite mai ales în zona muntoasă (alpină).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. (la) singular Plantă din această familie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: