GENȚIANACEE, gențianacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee cu frunze alterne sau opuse și flori solitare sau în buchet, răspândite mai ales în zona muntoasă (alpină); (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. gentianacée.

gențianacee sf [At: LTR² / P: ~ți-a~ / Pl: ~ / E: fr gentianacées] 1 (Lpl) Familie de plante erbacee cu frunze alterne sau opuse și flori solitare sau în buchet, răspândite mai ales în zona muntoasă. 2 (Șls) Plantă din familia gențianacee (1).

GENȚIANACEE, gențianacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee cu frunze alterne sau opuse și flori solitare sau în buchet, răspândite mai ales în zona muntoasă (alpină); (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. gentianacées.

GENȚIANACEE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, anuale sau perene, cu flori cu corolă gamopetală, cuprinzînd multe specii ornamentale; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ți-a-na-ce-e, sg. invar. / < fr. gentianacées].

GENȚIANACEE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate erbacee, anuale sau perene, cu flori solitare sau grupate în raceme și cu corolă gamopetală: gențiana. (< fr. gentianacées)

gențianacee (desp. -ți-a-) s. f., art. gențianaceea, g.-d. art. gențianaceei; pl. gențianacee

!gențianacee (-ți-a-) s. f., art. gențianaceea, g.-d. art. gențianaceei; pl. gențianacee

gențianacee s. f. (sil. -ți-a-), pl. gențianacee