28 de definiții pentru gențiană ghințiană (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

GENȚIÁNĂ, gențiane, s. f. Nume generic dat mai multor specii de plante erbacee montane, cu flori de obicei mari, decorative, albastre sau galbene, cu corola rotată sau în formă de clopot; ghințură (Gentiana). [Pr.: -ți-a-.Var.: ghințiánă s. f.] – Din fr. gentiane, lat. gentiana.

GENȚIÁNĂ, gențiane, s. f. Nume generic dat mai multor specii de plante erbacee montane, cu flori de obicei mari, decorative, albastre sau galbene, cu corola rotată sau în formă de clopot; ghințură (Gentiana). [Pr.: -ți-a-.Var.: ghințiánă s. f.] – Din fr. gentiane, lat. gentiana.

GENȚIÁNĂ, gențiane, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre sau galbene care crește în regiunile de munte (Gentiana); ghințură. (Atestat în forma ghințiană) Ici scînteie Ca un rubin o ghințiană, colo un stînjinel se joacă. ANGHEL, Î. G. 12. – Pronunțat: -ți-a-. – Variantă: ghințiánă s. f.

gențiánă (-ți-a-) s. f., g.-d. art. gențiánei; pl. gențiáne

gențiánă s. f. (sil. -ți-a-), g.-d. art. gențiánei; pl. gențiáne

GENȚIÁNĂ s. (BOT.; Gentiana) ghințură, (reg.) cupe (pl.), ochincea, serpânță, fierea-pământului.

GENȚIÁNĂ s.f. Plantă erbacee din regiunea de munte, cu tulpina înaltă și cu flori albastre sau galbene; (pop.) ghințură. [Pron. -ți-a-, var. ghințiană s.f. / cf. it. genziana, fr. gentiane, lat. gentiana].

GENȚIÁNĂ s. f. plantă erbacee montană cu tulpina înaltă și cu flori mari, decorative, albastre sau galbene; ghințură. (< fr. gentiane, lat. gentiana)

GENȚIÁNĂ ~e f. 1) Plantă erbacee montană cu flori mari, albastre sau galbene, în formă de clopoțel. 2) Băutură aperitivă preparată din rădăcinile acestei plante. [G.-D. gențianei; Sil. -ți-a-] /<lat. gentiana, fr. gentiane[1]

  1. Adjectivul aperitiv(ă) nu este consemnat de dicționare. — gall

gențiană f. gen de plante ce cresc pe munți și ale căror rădăcini amare se întrebuințează în medicină: ea se numește vulgar fierea-pământului.

*gențiánă f., pl. e (lat. gentiana, după numele regeluĭ Gentius, care a descoperit proprietățile acesteĭ plante [Pliniŭ, 25, 7]). Bot. O buruĭană cu florĭ albastre în formă de clopot (gentiana cruciata). Rădăcina eĭ e tonică și vermifugă.

GHINȚIÁNĂ s. f. v. gențiană.

GHINȚIÁNĂ, ghințiane, s. f. V. gențiană.

GHINȚIÁNĂ s. f. v. gențiană.

GHINȚIÁNĂ s.f. v. gențiană.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

GENȚIÁNĂ s. (BOT.; Gentiana) ghințură, (reg.) cúpe (pl.), ochinceá, șerpî́nță, fierea-pămî́ntului.

GENȚIÁNĂ (< fr., lat.) s. f. Nume generic dat speciilor de plante erbacee din genul Gentiana, familia geníanaceelor, cu flori mari, decorative, albastre și galbene. Cresc în zona montană. Gentiana lutea (ghințura) este o importantă plantă medicinală, ocrotită, cu flori galbene, înaltă de peste 1 m.

GENTIANA L., GENȚIANA, fam. Gentianaceae. Gen originar din Asia, Asia Mică, America, Europa, Noua Zeelandă, regiuni continentale de obicei muntoase, cca 800 specii, erbacee, perene, cu tulpini tîrîtoare, erecte sau fără tulpini. Frunze opuse, obișnuit sesile. Flori terminale sau axilare, sesile sau, mai rar, pedunculate, stil scurt sau lipsește, 5 stamine, foarte rar ies din floare, ovar cu o singură lojă, caliciul cu 5 lacinii, corolă infundibuliformă, rotată sau campanulată, galbenă sau violacee, rar albă, roșiatică, obișnuit cu 5 diviziuni. Fruct, capsulă sesilă sau pețiolată. Număr mare de semințe.

Gentiana asclepiadea L. Specie care înflorește vara-toamna. Frunze lanceolate, ovat-lanceolate, acuminate, sesile, opuse, cu cca 5 nervuri. Tulpină, cca 55 cm înălțime, glabră, bogat înfrunzită. Flori numeroase, albastre, azurii în interior cu pete mai întunecate, rar albe (corolă cu 5 petale), scurt-pedunculate, dispuse solitar sau cîte 2, la subsuoara frunzelor sau terminal. Plantă erbacee, perenă. Nu suportă transplantatul.

Gentiana cruciata L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori (caliciu cu 4 dinți, mai scurt decît corola de cîteva ori, corolă albastră, la exterior verzuie) campanulate, dispuse în buchet terminal pe tulpină sau la subsuoara frunzelor. Frunze ovat-lanceolate cu 3 nervuri. Plantă erbacee, perenă, cca 25 cm înălțime.

Intrare: gențiană
gențiană substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular genția gențiana
plural gențiane gențianele
genitiv-dativ singular gențiane gențianei
plural gențiane gențianelor
vocativ singular
plural
ghințiană
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ghinția ghințiana
plural ghințiane ghințianele
genitiv-dativ singular ghințiane ghințianei
plural ghințiane ghințianelor
vocativ singular
plural