28 de definiții pentru gențiană ghențiană ghințiană (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

genția sf [At: ANGHEL, Î. G. 12 / V: ghen~, ghin~ / P: ~ți-a~ / Pl: ~ne / E: fr gentiane, lat gentiana] 1 (Bot) Nume generic pentru unele specii de plante erbacee montane, cu flori de obicei mari, decorative, albastre sau galbene, cu corola rotată sau în formă de clopot. 2 Ghințură (Gentiana cruciata). 3 Ghințură (Gentiana lutea). 4 Ghințură (Gentiana phlogifolia). 5 Ghințură (Gentiana pneumonanthe). 6 Ghințură (Gentiana punctata).

GENȚIÁNĂ, gențiane, s. f. Nume generic dat mai multor specii de plante erbacee montane, cu flori de obicei mari, decorative, albastre sau galbene, cu corola rotată sau în formă de clopot; ghințură (Gentiana). [Pr.: -ți-a-.Var.: ghințiánă s. f.] – Din fr. gentiane, lat. gentiana.

GENȚIÁNĂ, gențiane, s. f. Nume generic dat mai multor specii de plante erbacee montane, cu flori de obicei mari, decorative, albastre sau galbene, cu corola rotată sau în formă de clopot; ghințură (Gentiana). [Pr.: -ți-a-.Var.: ghințiánă s. f.] – Din fr. gentiane, lat. gentiana.

GENȚIÁNĂ, gențiane, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre sau galbene care crește în regiunile de munte (Gentiana); ghințură. (Atestat în forma ghințiană) Ici scînteie Ca un rubin o ghințiană, colo un stînjinel se joacă. ANGHEL, Î. G. 12. – Pronunțat: -ți-a-. – Variantă: ghințiánă s. f.

gențiánă (-ți-a-) s. f., g.-d. art. gențiánei; pl. gențiáne

GENȚIÁNĂ s. (BOT.; Gentiana) ghințură, (reg.) cupe (pl.), ochincea, serpânță, fierea-pământului.

GENȚIÁNĂ s.f. Plantă erbacee din regiunea de munte, cu tulpina înaltă și cu flori albastre sau galbene; (pop.) ghințură. [Pron. -ți-a-, var. ghințiană s.f. / cf. it. genziana, fr. gentiane, lat. gentiana].

GENȚIÁNĂ s. f. plantă erbacee montană cu tulpina înaltă și cu flori mari, decorative, albastre sau galbene; ghințură. (< fr. gentiane, lat. gentiana)

GENȚIÁNĂ ~e f. 1) Plantă erbacee montană cu flori mari, albastre sau galbene, în formă de clopoțel. 2) Băutură aperitivă preparată din rădăcinile acestei plante. [G.-D. gențianei; Sil. -ți-a-] /<lat. gentiana, fr. gentiane.

gențiană f. gen de plante ce cresc pe munți și ale căror rădăcini amare se întrebuințează în medicină: ea se numește vulgar fierea-pământului.

*gențiánă f., pl. e (lat. gentiana, după numele regeluĭ Gentius, care a descoperit proprietățile acesteĭ plante [Pliniŭ, 25, 7]). Bot. O buruĭană cu florĭ albastre în formă de clopot (gentiana cruciata). Rădăcina eĭ e tonică și vermifugă.

ghenția sf vz gențiană

ghenția sf vz gențiană

ghinția sf vz gențiană

GHINȚIÁNĂ s. f. v. gențiană.

GHINȚIÁNĂ s. f. v. gențiană.

GHINȚIÁNĂ s. f. v. gențiană.

GHINȚIÁNĂ s.f. v. gențiană.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

gențiánă s. f. (sil. -ți-a-), g.-d. art. gențiánei; pl. gențiáne

GENȚIA s. (BOT.; Gentiana) ghințură, (reg.) cupe (pl.), ochincea, șerpînță, fierea-pămîntului.

GENȚIÁNĂ (< fr., lat.) s. f. Nume generic dat speciilor de plante erbacee din genul Gentiana, familia geníanaceelor, cu flori mari, decorative, albastre și galbene. Cresc în zona montană. Gentiana lutea (ghințura) este o importantă plantă medicinală, ocrotită, cu flori galbene, înaltă de peste 1 m.

GENTIANA L., GENȚIANA, fam. Gentianaceae. Gen originar din Asia, Asia Mică, America, Europa, Noua Zeelandă, regiuni continentale de obicei muntoase, cca 800 specii, erbacee, perene, cu tulpini tîrîtoare, erecte sau fără tulpini. Frunze opuse, obișnuit sesile. Flori terminale sau axilare, sesile sau, mai rar, pedunculate, stil scurt sau lipsește, 5 stamine, foarte rar ies din floare, ovar cu o singură lojă, caliciul cu 5 lacinii, corolă infundibuliformă, rotată sau campanulată, galbenă sau violacee, rar albă, roșiatică, obișnuit cu 5 diviziuni. Fruct, capsulă sesilă sau pețiolată. Număr mare de semințe.

Gentiana asclepiadea L. Specie care înflorește vara-toamna. Frunze lanceolate, ovat-lanceolate, acuminate, sesile, opuse, cu cca 5 nervuri. Tulpină, cca 55 cm înălțime, glabră, bogat înfrunzită. Flori numeroase, albastre, azurii în interior cu pete mai întunecate, rar albe (corolă cu 5 petale), scurt-pedunculate, dispuse solitar sau cîte 2, la subsuoara frunzelor sau terminal. Plantă erbacee, perenă. Nu suportă transplantatul.

Gentiana cruciata L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori (caliciu cu 4 dinți, mai scurt decît corola de cîteva ori, corolă albastră, la exterior verzuie) campanulate, dispuse în buchet terminal pe tulpină sau la subsuoara frunzelor. Frunze ovat-lanceolate cu 3 nervuri. Plantă erbacee, perenă, cca 25 cm înălțime.

arată toate definițiile

Intrare: gențiană
gențiană substantiv feminin
  • silabație: gen-ți-a-nă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • genția
  • gențiana
plural
  • gențiane
  • gențianele
genitiv-dativ singular
  • gențiane
  • gențianei
plural
  • gențiane
  • gențianelor
vocativ singular
plural
ghențiană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ghințiană substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghinția
  • ghințiana
plural
  • ghințiane
  • ghințianele
genitiv-dativ singular
  • ghințiane
  • ghințianei
plural
  • ghințiane
  • ghințianelor
vocativ singular
plural

gențiană ghențiană ghințiană

  • 1. Nume generic dat mai multor specii de plante erbacee montane, cu flori de obicei mari, decorative, albastre sau galbene, cu corola rotată sau în formă de clopot (Gentiana).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ghințură un exemplu
    exemple
    • Ici scînteie Ca un rubin o ghințiană, colo un stînjinel se joacă. ANGHEL, Î. G. 12.
      surse: DLRLC

etimologie: