28 de definiții pentru gențiană ghințiană (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

GENȚIÁNĂ, gențiane, s. f. Nume generic dat mai multor specii de plante erbacee montane, cu flori de obicei mari, decorative, albastre sau galbene, cu corola rotată sau în formă de clopot; ghințură (Gentiana). [Pr.: -ți-a-.Var.: ghințiánă s. f.] – Din fr. gentiane, lat. gentiana.

GENȚIÁNĂ, gențiane, s. f. Nume generic dat mai multor specii de plante erbacee montane, cu flori de obicei mari, decorative, albastre sau galbene, cu corola rotată sau în formă de clopot; ghințură (Gentiana). [Pr.: -ți-a-.Var.: ghințiánă s. f.] – Din fr. gentiane, lat. gentiana.

GENȚIÁNĂ, gențiane, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre sau galbene care crește în regiunile de munte (Gentiana); ghințură. (Atestat în forma ghințiană) Ici scînteie Ca un rubin o ghințiană, colo un stînjinel se joacă. ANGHEL, Î. G. 12. – Pronunțat: -ți-a-. – Variantă: ghințiánă s. f.

gențiánă (-ți-a-) s. f., g.-d. art. gențiánei; pl. gențiáne

gențiánă s. f. (sil. -ți-a-), g.-d. art. gențiánei; pl. gențiáne

GENȚIÁNĂ s. (BOT.; Gentiana) ghințură, (reg.) cupe (pl.), ochincea, serpânță, fierea-pământului.

GENȚIÁNĂ s.f. Plantă erbacee din regiunea de munte, cu tulpina înaltă și cu flori albastre sau galbene; (pop.) ghințură. [Pron. -ți-a-, var. ghințiană s.f. / cf. it. genziana, fr. gentiane, lat. gentiana].

GENȚIÁNĂ s. f. plantă erbacee montană cu tulpina înaltă și cu flori mari, decorative, albastre sau galbene; ghințură. (< fr. gentiane, lat. gentiana)

GENȚIÁNĂ ~e f. 1) Plantă erbacee montană cu flori mari, albastre sau galbene, în formă de clopoțel. 2) Băutură aperitivă preparată din rădăcinile acestei plante. [G.-D. gențianei; Sil. -ți-a-] /<lat. gentiana, fr. gentiane

Adjectivul aperitiv(ă) nu este consemnat de dicționare. - gall

gențiană f. gen de plante ce cresc pe munți și ale căror rădăcini amare se întrebuințează în medicină: ea se numește vulgar fierea-pământului.

*gențiánă f., pl. e (lat. gentiana, după numele regeluĭ Gentius, care a descoperit proprietățile acesteĭ plante [Pliniŭ, 25, 7]). Bot. O buruĭană cu florĭ albastre în formă de clopot (gentiana cruciata). Rădăcina eĭ e tonică și vermifugă.

GHINȚIÁNĂ s. f. v. gențiană.

GHINȚIÁNĂ, ghințiane, s. f. V. gențiană.

GHINȚIÁNĂ s. f. v. gențiană.

GHINȚIÁNĂ s.f. v. gențiană.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

GENȚIÁNĂ s. (BOT.; Gentiana) ghințură, (reg.) cúpe (pl.), ochinceá, șerpî́nță, fierea-pămî́ntului.

GENȚIÁNĂ (‹ fr., lat.) s. f. Nume generic dat speciilor de plante erbacee din genul Gentiana, familia geníanaceelor, cu flori mari, decorative, albastre și galbene. Cresc în zona montană. Gentiana lutea (ghințura) este o importantă plantă medicinală, ocrotită, cu flori galbene, înaltă de peste 1 m.

G. cruciata L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori (caliciu cu 4 dinți, mai scurt decît corola de cîteva ori, corolă albastră, la exterior verzuie) campanulate, dispuse în buchet terminal pe tulpină sau la subsuoara frunzelor. Frunze ovat-lanceolate cu 3 nervuri. Plantă erbacee, perenă, cca 25 cm înălțime.

G. farreri Balf. f. Specie care înflorește vara-toamna. Flori albastre-azurii cu pete cenușii în interiorul și exteriorul tubului, iar baza albă. Frunze erbacee, formînd covoare mici. Plantă (cca 12 cm înălțime) perenă, recomandată pentru rocării, pe soluri turboase și cu drenaj bun. Tolerează și pe cele calcaroase.

G. kochiana Perr. et Song. (syn. G. acaulis L.; G. excelsa Koch). Specie care înflorește vara. Flori în formă de trompetă, lungi de 5 cm, late de 2,5 cm, albastre (caliciu cu dinți alungiți-lanceolați, corolă cu petale obtuze, mucronate), dispuse în vîrful tulpinii. Frunze verzi-închis, radicale, eliptic- lanceolate, alungite, dispuse în rozete formînd mici covoare. Plantă erbacee, perenă, cca 8 cm înălțime, de rocărie.

Intrare: gențiană
gențiană substantiv feminin

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular genția gențiana
plural gențiane gențianele
genitiv-dativ singular gențiane gențianei
plural gențiane gențianelor
vocativ singular
plural
ghințiană
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ghinția ghințiana
plural ghințiane ghințianele
genitiv-dativ singular ghințiane ghințianei
plural ghințiane ghințianelor
vocativ singular
plural