10 definiții pentru geamlâc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GEAMLẤC, geamlâcuri, s. n. Perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn. ♦ Coridor, verandă, încăpere închisă spre exterior cu un astfel de perete. – Din tc. camlic.

GEAMLẤC, geamlâcuri, s. n. Perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn. ♦ Coridor, verandă, încăpere închisă spre exterior cu un astfel de perete. – Din tc. camlic.

geamlâc sn [At: ODOBESCU, S. I, 128 / Pl: ~uri / E: tc ğanlyk] 1 Totalitatea geamurilor unei locuințe. 2 Perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn. 3 Verandă cu pereți de geamuri.

GEAMLÂC ~uri n. 1) Perete alcătuit din geamuri. 2) Coridor sau verandă formată din astfel de pereți. /<turc. țamlik.

geamlâc n. 1. geamurile unei case; 2. galerie cu geamuri. [Turc. DJAMLYK].

GEAMLÎ́C, geamlîcuri, s. n. Perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn. Răcoarea amurgului venea pînă în balcon, pe geamlîcul deschis, și răsfira în șuvițe lungi fumul tutunului. SADOVEANU, O. II 338. Cum prin geamlîcul verandei pătrundea lumina lunii pline, Titu se opri un moment în mijlocul holului. REBREANU, R. I 225. Noaptea visam școala: un palat mare, mare și frumos, ca în basme, cu porți de fier, cu geamlîcuri. DELAVRANCEA, H. TUD. 34. ♦ Coridor, verandă ai cărei pereți exteriori sînt formați în cea mai mare parte din geamuri fixate pe un schelet de metal sau de lemn.

geamlî́c n., pl. urĭ (turc. ğamlyk). Terasă, balcon saŭ galerie acoperită cu geamurĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

geamlấc (geam-) s. n., pl. geamlấcuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GEAMLÂC s. (rar) vitraj. (~ul unei marchize.)

GEAMLÎC s. (rar) vitraj. (~ unei marchize.)

Intrare: geamlâc
  • silabație: geam-lâc info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geamlâc
  • geamlâcul
  • geamlâcu‑
plural
  • geamlâcuri
  • geamlâcurile
genitiv-dativ singular
  • geamlâc
  • geamlâcului
plural
  • geamlâcuri
  • geamlâcurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

geamlâc

  • 1. Perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: vitraj attach_file 3 exemple
    exemple
    • Răcoarea amurgului venea pînă în balcon, pe geamlîcul deschis, și răsfira în șuvițe lungi fumul tutunului. SADOVEANU, O. II 338.
      surse: DLRLC
    • Cum prin geamlîcul verandei pătrundea lumina lunii pline, Titu se opri un moment în mijlocul holului. REBREANU, R. I 225.
      surse: DLRLC
    • Noaptea visam școala: un palat mare, mare și frumos, ca în basme, cu porți de fier, cu geamlîcuri. DELAVRANCEA, H. TUD. 34.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Coridor, verandă, încăpere închisă spre exterior cu un astfel de perete.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: