7 definiții pentru geamală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GEAMÁLĂ, geamale, s. f. Păpușă foarte mare care reprezenta un trup de femeie cu două capete și patru mâini, folosită în trecut în spectacolele populare de bâlci. – Din tc. cemal [oyunu].

GEAMÁLĂ, geamale, s. f. Păpușă foarte mare care reprezenta un trup de femeie cu două capete și patru mâini, folosită în trecut în spectacolele populare de bâlci. – Din tc. cemal [oyunu].

geama sf [At: (a. 1795) ap. ȘIO / Pl: ~le / E: tc ğemal (oyunu)] (Înv) Păpușă foarte mare care reprezenta un trup de femeie cu două capete și patru mâini, folosită în trecut în spectacolele populare de bâlci.

geamálă f., pl. e (turc. [d. ar.] ğemal oĭunu, joc de travestire, d. ğemal, frumuseță). Vechĭ. Brezăĭe.

geamàla f. 1. mască colosală ce se arăta pe uliți și prin bâlciuri la vremea Moșilor: Geamala, introdusă în timpul lui Caragea-Vodă, era paiața publicului și spaima copiilor; 2. Mold. uriaș, pocitanie. [Turc. DJEMAL (OYUNU), joc de străvestire sau de imitare a figurilor omenești].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

geamálă (înv.) (gea-) s. f., g.-d. art. geamálei; pl. geamále

geamálă s. f. (sil. gea-), g.-d. art. geamálei; pl. geamále


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

geamálă (geamále), s. f. – Păpușă uriașă, mască de bîlci. Tc. cemal (Șeineanu, II, 185; Lokotsch 653).

Intrare: geamală
  • silabație: gea-ma-lă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geama
  • geamala
plural
  • geamale
  • geamalele
genitiv-dativ singular
  • geamale
  • geamalei
plural
  • geamale
  • geamalelor
vocativ singular
plural

geamală

  • 1. Păpușă foarte mare care reprezenta un trup de femeie cu două capete și patru mâini, folosită în trecut în spectacolele populare de bâlci.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: