GEACĂ, geci, s. f. Jachetă scurtă până în talie. [Var.: giacă s. f.] – Din giacăt (pronunțarea cuv. engl. jacket).

geacă sf vz giacă

GEACĂ s. f. v. giacă.

GEACĂ ~ce f. Jachetă scurtă până la talie. [Var. giacă] /<engl. jacket

GIACĂ s. f. v. geacă.

GIACĂ, giace, s. f. Jachetă scurtă până în talie. [Var.: geacă s. f.] – Din giacăt (pronunțarea cuv. engl. jacket).

GIACĂ s. f. jachetă. (< it. giacca)

giacă s. f. Jachetă ◊ „Pornind de la tradiționalul jeans – ei vor realiza, pe lângă veste, fuste, salopete, giace, short-uri etc., alte noi vestminte [...]” Săpt. 10 III 78 p. 10. ◊ „[...] după o percheziție sumară i-au găsit în geacă un cuțit.” R.l. 11 II 93 p. 9. ◊ „Magazinul va fi aprovizionat cu discuri [...] geci, bocanci.” Cotid. 2 X 95 p. 6; v. și R.l. 9 I 81 p. 4 [și geacă] (din it. giacca; Th. Hristea în R.lit. 25 X 79 p. 8; DEX-S)

geacă (desp. gea-) s. f., g.-d. art. gecii; pl. geci

*geacă (gea-) s. f. g.-d. art. gecii pl. geci

geacă s. f., v. giacă

giacă s. f., pl. giace

GIACĂ s. v. jachetă.