gazelă sf [At: ALECSANDRI, P. I, 320 / Pl: ~le / E: fr gazelle] 1 Nume dat mai multor genuri de mamifere rumegătoare din familia antilopei, cu corpul suplu, cu picioarele lungi, cu coarne în formă de liră și cu ochii mari, care trăiesc în stepele și în deșerturile africane și asiatice. 2 Animal care face parte din unul dintre genurile gazelei (1).

GAZELĂ, gazele, s. f. Mamifer rumegător, înrudit cu antilopa, avînd trupul fin ca de căprioară, picioarele subțiri și coarnele lungi, ascuțite și răsucite; trăiește în Africa și Asia. Ieși repede din chioșc, săltînd prin grădină ca o gazelă. BOLINTINEANU, O. 317.

GAZELĂ s.f. Specie de antilopă din Africa și Asia. [< fr. gazelle].

GAZELĂ s. f. mamifer rumegător din familia antilopelor, cu corpul grațios, cu picioare lungi și coarne arcuite, foarte iute, din stepele din Africa și Asia. (< fr. gazelle)

GAZELĂ ~e f. 1) la pl. Grup de mamifere rumegătoare, cu corp zvelt, cu picioare lungi, sprintene, și cu coarne în formă de liră, răspândit în Asia și Africa. 2) Animal din acest grup. /<fr. gazelle

gazelă f. gen de antilope foarte sprintene cari trăiesc în cete în nordul Africei și în sudul Aziei: o turmă de gazele pe a Nilului câmpie AL.

*gazélă f., pl. e (it. gazella, fr. gazelle, d. ar. ghazâl). Un fel de antilopă foarte sprintenă și grațioasă care trăĭește în cete în Africa și Asia. Fig. Ochĭ de gazelă, ochĭ negri foarte frumoșĭ.

gazelă (animal) s. f., g.-d. art. gazelei; pl. gazele

gazelă (animal) s. f., g.-d. art. gazelei; pl. gazele

gazelă s. f., g.-d. art. gazelei; pl. gazele