GASPAR, unul din cei trei magi, gr. Γάσπαρης din iranicul gazbar „vistier” (Tagl). 1. – (Dm; Sd I – II; Giur 120); „vecin”, olt. (17 B IV 511); -din Bucur. (BCI V 196). 2. Gaspăr (AO XVIII 141); Gasper = Gașpar (Dm). Formele cu ș sub infl, lat.-magh. 3. Gașpar (Ștef; RS 69; Hur 47; Sd XI 69); – Lupul, olt. (Sur VI); – T., diac (Isp VI¹); G. Grațiani Vvd. Gășpăroiu 1821 munt. 4. Gașpăr și Gașper, olt. (Cand 139). 5. Cajpar, S. (Sur XV 270).