gânscariță sf vz gâscariță

gânscăriță sf vz gâscăriță

gâscariță sf [At: BARONZI, I. L. I, 134 / V: gâns~, ~căr~ / Pl: ~țe / E: gâscă + -ariță] (Bot) 1 Planta Arabidiopsis thaliana. 2 Plantă din familia cruciferelor, cu frunzele acoperite cu peri albicioși și cu flori multe, albe, care crește pe coline și prin locuri aride (Arabis alpina). 3 (Îf ~căr~) Plantă din familia cruciferelor (Arabis hirsuta).

gâscăriță¹ sf [At: MARIAN, NA. 234 / V: gâns~ / Pl: ~țe / E: gâscar + -iță] (Rar) Femeie sau fată care păzește gâștele.

gâscăriță² sf vz gâscariță

GÂSCARIȚĂ ~e f. Plantă erbacee montană, cu tulpina și frunzele păroase și cu flori mici, de culoare albă. /gâscă + suf. ~ariță

GÂSCĂRIȚĂ ~e f. Femeie care paște gâștele. /gâscă + suf. ~ăriță

gâscariță f. mică plantă cu flori numeroase albe (Arabis hirsuta).

gîscăreásă f., pl. ese, și -íță f., pl. e. Îngrijitoare de gîște; gîscăriță, o buruĭană cruciferă cu florĭ multe micĭ albe (árabis [alpina și hirsúta]).

gâscariță (plantă) s. f., g.-d. art. gâscariței; pl. gâscarițe

gâscăriță (persoană) (rar) s. f., g.-d. art. gâscăriței; pl. gâscărițe

gâscariță (plantă) s. f., g.-d. art. gâscariței; pl. gâscarițe

gâscăriță (persoană) (rar) s. f., g.-d. art. gâscăriței; pl. gâscărițe

gâscariță (bot. ) s. f., g.-d. art. gâscariței; pl. gâscarițe

gâscăriță (persoană) s. f., g.-d. art. gâscăriței; pl. gâscărițe

ARABIS L. GÎSCĂRIȚĂ, fam. Cruciferae. Gen originar din America de N, nordul Asiei și Europei, cca 150 specii, vivace și anuale, glabre sau pubescente. Flori hermafrodite, actinomorfe (4 sepale, 4 petale albe-gălbui, 6 stamine, din care 2 mai scurte) albe, rar purpur, galbene sau roz-roșii, în racem. Frunzele fără stipele, caulinare, amplexicaule, cele bazale spatulate, cu reflexe argintii. Fruct, silicvă lungă, plană (PI. 8, fig. 46).