2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gânscariță sf vz gâscariță

gânscăriță sf vz gâscăriță

gâscariță sf [At: BARONZI, I. L. I, 134 / V: gâns~, ~căr~ / Pl: ~țe / E: gâscă + -ariță] (Bot) 1 Planta Arabidiopsis thaliana. 2 Plantă din familia cruciferelor, cu frunzele acoperite cu peri albicioși și cu flori multe, albe, care crește pe coline și prin locuri aride (Arabis alpina). 3 (Îf ~căr~) Plantă din familia cruciferelor (Arabis hirsuta).

gâscăriță1 sf [At: MARIAN, NA. 234 / V: gâns~ / Pl: ~țe / E: gâscar + -iță] (Rar) Femeie sau fată care păzește gâștele.

gâscăriță2 sf vz gâscariță

GÂSCÁRIȚĂ, gâscarițe, s. f. 1. Numele a două plante perene cu tulpina și frunzele acoperite cu peri, cu flori mici, albe (Arabis alpina și hirsuta). 2. Plantă din familia cruciferelor cu frunzele spatulate sau oblonge (Arabidiopsis thaliana).Gâscă + suf. -ariță.

GÂSCÁRIȚĂ, gâscarițe, s. f. 1. Numele a două plante perene cu tulpina și frunzele acoperite cu peri, cu flori mici, albe (Arabis alpina și hirsuta). 2. Plantă din familia cruciferelor cu frunzele spatulate sau oblonge (Arabidiopsis thaliana).Gâscă + suf. -ariță.

GÂSCĂRÍȚĂ, gâscărițe, s. f. (Rar) Femeie sau fată care păzește gâștele. – Gâscar + suf. -iță.

GÂSCĂRÍȚĂ, gâscărițe, s. f. (Rar) Femeie sau fată care păzește gâștele. – Gâscar + suf. -iță.

GÂSCÁRIȚĂ ~e f. Plantă erbacee montană, cu tulpina și frunzele păroase și cu flori mici, de culoare albă. /gâscă + suf. ~ariță

GÂSCĂRÍȚĂ ~e f. Femeie care paște gâștele. /gâscă + suf. ~ăriță

gâscariță f. mică plantă cu flori numeroase albe (Arabis hirsuta).

gîscăreásă f., pl. ese, și -íță f., pl. e. Îngrijitoare de gîște; gîscăriță, o buruĭană cruciferă cu florĭ multe micĭ albe (árabis [alpina și hirsúta]).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gâscáriță (plantă) s. f., g.-d. art. gâscáriței; pl. gâscárițe

gâscăríță (persoană) (rar) s. f., g.-d. art. gâscăríței; pl. gâscăríțe

gâscáriță (bot. ) s. f., g.-d. art. gâscáriței; pl. gâscárițe

gâscăríță (persoană) s. f., g.-d. art. gâscăríței; pl. gâscăríțe


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ARABIS L. GÎSCĂRIȚĂ, fam. Cruciferae. Gen originar din America de N, nordul Asiei și Europei, cca 150 specii, vivace și anuale, glabre sau pubescente. Flori hermafrodite, actinomorfe (4 sepale, 4 petale albe-gălbui, 6 stamine, din care 2 mai scurte) albe, rar purpur, galbene sau roz-roșii, în racem. Frunzele fără stipele, caulinare, amplexicaule, cele bazale spatulate, cu reflexe argintii. Fruct, silicvă lungă, plană (PI. 8, fig. 46).

Intrare: gâscariță
gâscariță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâscariță
  • gâscarița
plural
  • gâscarițe
  • gâscarițele
genitiv-dativ singular
  • gâscarițe
  • gâscariței
plural
  • gâscarițe
  • gâscarițelor
vocativ singular
plural
gânscariță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gâscăriță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâscăriță
  • gâscărița
plural
  • gâscărițe
  • gâscărițele
genitiv-dativ singular
  • gâscărițe
  • gâscăriței
plural
  • gâscărițe
  • gâscărițelor
vocativ singular
  • gâscăriță
  • gâscărițo
plural
  • gâscărițelor
gânscăriță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

gâscariță gânscariță

  • 1. Numele a două plante perene cu tulpina și frunzele acoperite cu peri, cu flori mici, albe (Arabis alpina și hirsuta).
    surse: DEX '98 DEX '09
  • 2. Plantă din familia cruciferelor cu frunzele spatulate sau oblonge (Arabidiopsis thaliana).
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Gâscă + sufix -ariță.
    surse: DEX '98 DEX '09

gâscăriță gânscăriță

  • 1. rar Femeie sau fată care păzește gâștele.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Gâscar + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09