9 definiții pentru garniță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÁRNIȚĂ, garnițe, s. f. Vas de metal cu care se transportă lapte și alte lichide. – Din sb. grnac, pol. garniec, rus. garnec.

garniță sf [At: I. IONESCU, D. 527 / V: gâr~ / Pl: ~țe / E: cf bg грьнць, rs горнець, pn garniec, srb grnac, vsl граници] (Mol; Buc) 1 Vas de metal cu care se transportă lapte și alte lichide. 2 (Îf gâr~) Cofă.

GÁRNIȚĂ, garnițe, s. f. Vas de metal cu care se transportă lapte și alte lichide. – Din scr. grnac, pol. garniec, rus. garnec.

GÁRNIȚĂ, garnițe, s. f. Vas cilindric de tinichea, uneori smălțuit, mai strîmt în partea de sus, cu care se transportă lapte și alte lichide.

GARNÍȚĂ ~e f. rar Vas cilindric de tinichea pentru păstrarea și transportarea lichidelor (în special a laptelui). /<sb. grnac, pol. garniec, rus. garnec

gárniță f., pl. e (rus. gárnec, pol. garniec, o măsură oare-care; bg. gŭrne, d. vsl. grŭnŭ, lighean. V. horn). Vest. Bidon, vas de tinichea (5-15 litri) de dus lapte, undelemn, petrol ș. a. (V. matara, manercă). Est. Rar. Cofiță (Șez. 30, 292).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gárniță s. f., g.-d. art. gárniței; pl. gárnițe

garníță s. f., g.-d. art. garníței; pl. garníțe


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gárniță (gárnițe), s. f. – Cutie, bidon. Pol. garniec, rus. garnec (Scriban), din sl. grŭnĭcĭ.

Intrare: garniță
garniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • garniță
  • garnița
plural
  • garnițe
  • garnițele
genitiv-dativ singular
  • garnițe
  • garniței
plural
  • garnițe
  • garnițelor
vocativ singular
plural

garniță

  • 1. Vas de metal cu care se transportă lapte și alte lichide.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: