2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GARÁRE s. f. Acțiunea de a gara.V. gara.

GARÁRE s. f. Acțiunea de a gara.V. gara.

garare sf [At: PREV. ACCID. 70 / Pl: ~rări / E: gara] 1 Manevrarea unui tren, tramvai etc. pe o linie de garaj. 2 Adăpostire a unui vehicul într-un depou, într-un garaj.

GARÁRE s. f. Acțiunea de a gara; staționare sau dirijare a unui tren pe o linie de garaj.

GARÁRE s.f. Acțiunea de a gara și rezultatul ei; adăpostire a unui autovehicul în garaj. [< gara].

GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

GARÁ, garez, vb. I. Tranz. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ♦ A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj. – Din fr. garer.

gara vt [At: DA ms / Pzi: ~rez / E: fr garer] 1 A manevra un tren, un tramvai etc. pe o linie de garaj. 2 A parca un autovehicul într-un depou, într-un garaj.

GARÁ, garez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un autovehicul, un tramvai etc.) A pune la adăpost într-un garaj sau într-un depou; (cu privire la un tren, o locomotivă) a îndruma sau a face să staționeze pe o linie de garaj.

GARÁ vb. I. tr. A adăposti într-un garaj sau într-un depou (automobile, tramvaie etc.); a trage pe o linie de garaj (o locomotivă, un tren). [< garaj].

GARÁ vb. tr. a adăposti (automobile, tramvaie etc.) într-un garaj sau într-un depou; a trage o locomotivă, un tren pe o linie de garaj. (< fr. garer)

A GARÁ ~éz tranz. 1) (autovehicule) A pune la adăpost într-un garaj sau într-un depou. 2) (trenuri, locomotive) A manevra pe o linie de garaj. /<fr. garer

*garéz v. tr. (fr. garer, a adăposti un vapor orĭ tren, vfr. garir, nfr. guérir, a vindeca, d. vgerm. warjan, ngerm. wehren, a depărta un răŭ, a opri. V. gară, gherită). Duc un tren pe o linie de garaj, unde stă ferit de mișcarea altor treburĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

garáre s. f., g.-d. art. garắrii; pl. garắri

garáre s. f., g.-d. art. garării; pl. garări

gará (a ~) vb., ind. prez. 3 gareáză

gará vb., ind. prez. 1 sg. garéz, 3 sg. și pl. gareáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GARÁ (< fr.) vb. I tranz. 1. A adăposti un autovehicul într-un garaj. 2. A dirija un tren într-o stație de cale ferată pe o anumită linie, astfel încât să nu împiedice circulația sau manevrarea materialului rulant pe liniile vecine.

Intrare: garare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • garare
  • gararea
plural
  • garări
  • garările
genitiv-dativ singular
  • garări
  • garării
plural
  • garări
  • garărilor
vocativ singular
plural
Intrare: gara
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gara
  • garare
  • garat
  • garatu‑
  • garând
  • garându‑
singular plural
  • garea
  • garați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • garez
(să)
  • garez
  • garam
  • garai
  • garasem
a II-a (tu)
  • garezi
(să)
  • garezi
  • garai
  • garași
  • garaseși
a III-a (el, ea)
  • garea
(să)
  • gareze
  • gara
  • gară
  • garase
plural I (noi)
  • garăm
(să)
  • garăm
  • garam
  • gararăm
  • garaserăm
  • garasem
a II-a (voi)
  • garați
(să)
  • garați
  • garați
  • gararăți
  • garaserăți
  • garaseți
a III-a (ei, ele)
  • garea
(să)
  • gareze
  • garau
  • gara
  • garaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

garare

  • 1. Acțiunea de a gara.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi gara
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

gara

  • 1. A pune la adăpost într-un garaj, într-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: parca
    • 1.1. A manevra un tren, o locomotivă etc. pe o linie de garaj.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: