gangliocultură s. f., g.-d. art. ganglioculturii

GANGLIO- „ganglion, nodul; ganglionar, nodular”. ◊ gr. ganglion „nod, tumoare, glandă” > fr. ganglio-, germ. id., engl. id. > rom. ganglio-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă ganglionară embrionară; ~cit (v. -cit), s. n., celulă ganglionară; ~cultură (v. -cultură), s. f., metodă de diagnostic etiologic, care constă în cultivarea conținutului ganglionar pe medii de cultură adecvate, în vederea identificării agenților patogeni; ~id (v. -id), adj., care are aspectul unui ganglion; ~litic (v. -litic₂), adj., s. n., ganglioplegic*; ~liză (v. -liză), s. f., decompresiune a ganglionului Gasser prin deschiderea cavității Meckel; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru maladiile ganglionilor; ~plegic (v. -plegic), adj., s. n., (substanță) care împiedică temporar transmiterea influxului nervos prin ganglionii vegetativi; sin. neuroplegic, gangliolitic.