4 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ganci sn vz gance2

gance2 sf [At: DDRF / V: (reg) ~ci, gănci[1] sn / Pl: gănci[2] / E: ns, cf mg gáncs „mod”, gáncsó „buboi la subsoară”] 1 (Îvp) Defect corporal sau boală mai ales la vite. 2 (Îvp) Răni învechite. 3 (Reg; îf gănci) Sifilis. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner
  2. În original, fără accent — LauraGellner

gánce f., pl. găncĭ (ung. gáncs, nod, gancsó, buboĭ supsuoară. V. gîncĭ. Cp. cu zgancă). Trans. Defect congenital, boală veche.

gî́ncĭ n., pl. urĭ (din găncĭ, pl. luĭ gance). Ban. Sifilis.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

GÁNCE, gănci, s. f. (Banat, Trans.; Var.) Zgancă. (din magh. gáncs; cf. ucr. ganč)

GÂNCI, gânci, s. m. (Banat, Trans.; Var.) Zgancă. (din magh. gáncs; cf. ucr. ganč)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GANCE [gãs], Abel (1889-1981), cineast francez. Unul dintre pionierii cinematografiei moderne, inovator în domeniul tehnicii de film: sunetul stereofonic, ecranul lat, triplul ecran etc. Realizator al unor capodopere clasice („Mater Dolorosa”, filmul-epopee „Napoleon”, „Roata”, „Acuz”, „Paradisul pierdut”, „Austerlitz”, „Cyrano Și D’Artagnan”).

Intrare: ganci
ganci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gance
substantiv feminin (F123)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gance
  • gancea
plural
  • gănci
  • găncile
genitiv-dativ singular
  • gănci
  • găncii
plural
  • gănci
  • găncilor
vocativ singular
plural
Intrare: gănci
gănci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gânci
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gânci
  • gânciul
  • gânciu‑
plural
  • gânci
  • gâncii
genitiv-dativ singular
  • gânci
  • gânciului
plural
  • gânci
  • gâncilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)