5 definiții pentru gance


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gance1 sf vz cange

gance2 sf [At: DDRF / V: (reg) ~ci, gănci[1] sn / Pl: gănci[2] / E: ns, cf mg gáncs „mod”, gáncsó „buboi la subsoară”] 1 (Îvp) Defect corporal sau boală mai ales la vite. 2 (Îvp) Răni învechite. 3 (Reg; îf gănci) Sifilis. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner
  2. În original, fără accent — LauraGellner

gánce f., pl. găncĭ (ung. gáncs, nod, gancsó, buboĭ supsuoară. V. gîncĭ. Cp. cu zgancă). Trans. Defect congenital, boală veche.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

GÁNCE, gănci, s. f. (Banat, Trans.; Var.) Zgancă. (din magh. gáncs; cf. ucr. ganč)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GANCE [gãs], Abel (1889-1981), cineast francez. Unul dintre pionierii cinematografiei moderne, inovator în domeniul tehnicii de film: sunetul stereofonic, ecranul lat, triplul ecran etc. Realizator al unor capodopere clasice („Mater Dolorosa”, filmul-epopee „Napoleon”, „Roata”, „Acuz”, „Paradisul pierdut”, „Austerlitz”, „Cyrano Și D’Artagnan”).

Intrare: gance
substantiv feminin (F123)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gance
  • gancea
plural
  • gănci
  • găncile
genitiv-dativ singular
  • gănci
  • găncii
plural
  • gănci
  • găncilor
vocativ singular
plural