GALONAT, -Ă, galonați, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte; p. ext. despre persoane; de obicei ironic) Împodobit cu galoane. Doi servitori galonați îl așteptau la mal cu prosoape în mînă. PAS, Z. I 119. E galonat și tîrîie sabia ca pe un vătrai. id. ib. IV 82. La intrare îl salută un portar cu șapcă galonată. C. PETRESCU, A. 316. Oameni în livrele galonate și cu peruci pudrate. ODOBESCU, S. III 144. ♦ (Substantivat, ironic) Ofițer. Fetele duceau lipsa galonaților. STANCU, D. 391.