16 definiții pentru galiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÁLIȚĂ, galițe, s. f. (Reg.) Pasăre de curte; orătanie. – Din bg., sb. galica.

galiță sf [At: CALENDARIU (1814), 179/25 / A și: ~liță / Pl: ~țe, (Mol) ~ți, găliții / E: ns cf bg, rs галика, srb galica] (Pop) 1 (Lpl) Păsări de curte. 2 (Buc) Gaiță.

GÁLIȚĂ, galițe, s. f. (Reg.) Pasăre de curte; orătanie. – Din bg., scr. galica.

GÁLIȚĂ, galițe, s. f. (Transilv., Mold.; de obicei la pl.) Pasăre de curte (mai ales găină); orătanie. Fetele se împrăștiară care încotro, ca un cîrd de galițe speriate de uliu. REBREANU, I. 29. Moșneagul, văzînd pe cucoșul său... încunjurat de-atît amar de galițe, i-a deschis poarta. CREANGĂ, P. 68.

gáliță f., pl. e (vsl. galica, ceŭcă, d. galŭ, murdar, adică „negru”; sîrb. gàlica, nume de păsărĭ negre, rut. rus. gálica și gálka, ceŭcă, rut. și gálicĕa, gîngăniĭ, insecte. V. gaĭ, gaiță și gîliță). Nord ș. a. Păsărĭ domestice, oare, orățeniĭ.

galițe f. pl. Mold. păsări de curte: cocoșul înconjurat de atâta amar de galițe CR. [Slav. GALIȚA, cioacă (pasăre de piază rea): evoluțiunea sensului e analogă cu a sinonimului cobe].

galíscă f., pl. inuzitat ște (sîrb. galic și galicka, ung. gálickö, gálic, d. germ. galitzen-stein). Vest. Sulfat de fer, calacan. – Și galíțcă și galíță (Trans.). V. caraboĭa.

gî́liță f., pl. e și ĭ (var. din galiță). Dun. Un fel de gîscă sălbatică maĭ mică, de un cenușiŭ maĭ închis pe spinare: gîște și gîlițĭ (Sadov. VR. 1928, 7-8, 6).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gáliță (reg.) s. f., g.-d. art. gáliței; pl. gálițe

gáliță s. f., g.-d. art. gáliței; pl. gálițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÁLIȚĂ s. v. gaiță, orătanie, pasăre.

galiță s. v. GAIȚĂ. ORĂTANIE. PASĂRE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gáliță (gálițe), s. f.1. Pasăre de curte. – 2. Cioară-de-cîmp (Garrulus glandarius). Sl. (bg., sb., cr.) galica „cioară”, din sl. galŭ „negru” (Cihac, II, 114; Miklosich, Lexicon, 126). DAR se îndoiește de această der., care pare evidentă. Semantismul se explică prin uzul depreciativ, cf. bg. galica „lighioană”, și rom. cioară „pasăre de curte”, boală „vite”. După REW 3640, ar fi cuvînt identic cu gaiță, ambele din sl. (rus.) galka, rut. gajka. Cf. gaie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gáliță, galițe, s.f. – (ornit.) Pasăre de curte, orătanie; găină (Gallus domestica). – Din sl. (bg., srb.) galica „cioară” < sl. galǔ „negru” (Șăineanu, Scriban, Cihac, DER, DEX, MDA).

gáliță, -e, s.f. – (ornit.) Pasăre de curte, orătanie; găină (Gallus domestica). – Din sl. (bg., srb.) galica „cioară”, din sl. galǔ „negru” (Cihac, DER, DEX).

Intrare: galiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galiță
  • galița
plural
  • galițe
  • galițele
genitiv-dativ singular
  • galițe
  • galiței
plural
  • galițe
  • galițelor
vocativ singular
plural

galiță

  • 1. regional Pasăre de curte (mai ales găină).
    exemple
    • Fetele se împrăștiară care încotro, ca un cîrd de galițe speriate de uliu. REBREANU, I. 29.
      surse: DLRLC
    • Moșneagul, văzînd pe cucoșul său... încunjurat de-atît amar de galițe, i-a deschis poarta. CREANGĂ, P. 68.
      surse: DLRLC

etimologie: