2 intrări

  • gaibe
  • gaidă zgaidă zgaibără zgaibarac gade gaibă gaibe

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÁIBE s. f. pl. (Fam.) Picioare (prea lungi); gaibarace, gaide. – Cf. gaidă.

GÁIBE s. f. pl. (Fam.) Picioare (prea lungi); gaibarace, gaide. – Cf. gaidă.

GÁIBE s. f. pl. Gaibarace, gaide (2). Ercule îi mai dete vro cîțiva pumni în cap... și numai ce... leul începe a șovăi, și o dată, buf! căzu cu gaibele în sus. ISPIRESCU, U. 32. Aoleo! A întors pe Niță cu gaibele în sus! GHICA, S. 276.

GÁIDĂ, gaide, s. f. 1. (Reg.) Cimpoi. 2. Numele unui dans popular cu acompaniament de cimpoi. 3. Fig. (La pl.) Picioare (prea lungi); gaibarace, gaibe. – Din bg., sb. gajda.

gaidă sf [At: CONACHI, ap. TDRG / V: (reg) ~ibe, gade, zgaide sfp / Pl: ~de / E: ns cf bg гаида, srb gajda, tc gayda] 1 (Muz; rar) Cimpoi. 2 (Muz; pex) Cimpoier. 3 (Pop; lpl; șîf gaide) Gaibarace (1). 4 (Pop; îe) Cu ~dele în sus Răsturnat pe spate și cu picioarele în sus Si: cu gaibaracele (2) în sus.

GÁIDĂ, gaide, s. f. 1. (Reg.) Cimpoi. 2. Numele unui dans popular cu acompaniament de cimpoi. 3. Fig. (La pl.) Picioare (prea lungi); gaibarace, gaibe. – Din bg., scr. gajda.

GÁIDĂ, gaide, s. f. (Rar) 1. Cimpoi. Rar le vine flăcăilor chef să aducă lăutarul, cimpoieșul sau gaida din Dobrogea, de mai rotesc cele fete. SEVASTOS, N. 3. Știa să zică cu gaida. ISPIRESCU, la TDRG. ♦ Numele unui dans cu acompaniament de cimpoi. 2. Fig. (La pl., prin analogie cu țevile cimpoiului) Picioare (prea lungi). Găsi bătătura goală. Cînele subt o tufă de soc, cu gaidele în sus. SADOVEANU, P. M. 290.

ZGAIBĂ s. f. (Ban.) Rîie / Lepră. Zgajbĕ. Scabies. Lepra. AC, 380, Etimologie: lat. scabia. Vezi și zgăibos.

gaibă f. crac (de animal): leul căzù cu gaibele în sus ISP. [Mold. gaidă: origină necunoscută].

gaidă f. Mold. crac. [Probabil aluziune la țeava gaidei].

gaidă f. cimpoiu sârbesc (ISP.). [Serb. GAIDE].

gáĭbă și zgáĭbă (Munt.) f., pl. e, gáĭbără și zg- (Mold. sud) f., pl. ere, gaĭbarác și zg- (Munt.) n., pl. e, și gáĭdă (Mold.) și zg- (Olt.) f., pl. e (turc. bg. gáĭda, cimpoĭ, cuv. transmis de Arabĭ d. sp. gaita, cimpoĭ, piem. gaida, long. gaida, vîrf de săgeată. Cp. cu fluier, care înseamnă și „țurloĭ”). Fam. Iron. Pl. Cracĭ: se dete cu zgaĭdele’n sus (NPl. Ceaur, 15 și 20) Zgaĭbarac în VR. 1927, 5, 153. V. cĭoantă, gambă.

1) zgáĭbă, zgáĭbără, V. gaĭbă, gaĭbără.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: gaibe
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • gaibe
  • gaibele
genitiv-dativ singular
plural
  • gaibe
  • gaibelor
vocativ singular
plural
Intrare: gaidă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gaidă
  • gaida
plural
  • gaide
  • gaidele
genitiv-dativ singular
  • gaide
  • gaidei
plural
  • gaide
  • gaidelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgaidă
  • zgaida
plural
  • zgaide
  • zgaidele
genitiv-dativ singular
  • zgaide
  • zgaidei
plural
  • zgaide
  • zgaidelor
vocativ singular
plural
zgaibără substantiv feminin
substantiv feminin (F20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgaibără
  • zgaibăra
plural
  • zgaibere
  • zgaiberele
genitiv-dativ singular
  • zgaibere
  • zgaiberei
plural
  • zgaibere
  • zgaiberelor
vocativ singular
plural
zgaibarac substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgaibarac
  • zgaibaracul
  • zgaibaracu‑
plural
  • zgaibarace
  • zgaibaracele
genitiv-dativ singular
  • zgaibarac
  • zgaibaracului
plural
  • zgaibarace
  • zgaibaracelor
vocativ singular
plural
gade
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gaibă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • gaibe
  • gaibele
genitiv-dativ singular
plural
  • gaibe
  • gaibelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gaibe

  • 1. familiar Picioare (prea lungi).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gaibarace gaide picior attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ercule îi mai dete vro cîțiva pumni în cap... și numai ce... leul începe a șovăi, și o dată, buf! căzu cu gaibele în sus. ISPIRESCU, U. 32.
      surse: DLRLC
    • Aoleo! A întors pe Niță cu gaibele în sus! GHICA, S. 276.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. gaidă
    surse: DEX '98 DEX '09

gaidă zgaidă zgaibără zgaibarac gade gaibă gaibe

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Rar le vine flăcăilor chef să aducă lăutarul, cimpoieșul sau gaida din Dobrogea, de mai rotesc cele fete. SEVASTOS, N. 3.
      surse: DLRLC
    • Știa să zică cu gaida. ISPIRESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC
  • 2. Numele unui dans popular cu acompaniament de cimpoi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. figurat (la) plural Picioare (prea lungi).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gaibarace gaibe picior attach_file un exemplu
    exemple
    • Găsi bătătura goală. Cînele subt o tufă de soc, cu gaidele în sus. SADOVEANU, P. M. 290.
      surse: DLRLC

etimologie: