gad sms [At: ȘEZ. VII, 180 / E: vsl гадж] (Trs) 1 Gadină (1). 2 (Spc) Pureci. 3 (Spc) Păduchi. 4 (Spc) Lindini.

❍ GAD (pl. -de) sf. Mold. (ȘEZ.) = GADINĂ [bg.].

*gad m., pl. gazĭ (vgr. gados, un fel de mihalț). Zool. Un gen de peștĭ care aŭ o barbă mică supt buza de jos și din care face parte și mihalțu.

gad s. m. – (Trans.) Animal, gînganie, lighioană. Sl. gadŭ (DAR). Cuvînt rar. – Der. gadină, s. f. (animal, lighioană), din sl. gadinŭ (Miklosich, Lexicon, 125; Cihac, II, 112), cf. bg. gadin, pol. hadina, rus. gadina; gădinete, s. f. (Olt., sărbătoare de iarnă, care se ține pentru a îndepărta primejdia venirii lupilor); gîdiuță, s. f. (rar, șoarece), dim. de la gad.

GAD subst. gad < sl. гaдъ „insecte parazitare” (DLR); luat probabil și în sens de gadina (fiară sălbatică). 1. – s. 2. Găda, Gad/ăi, -ești. 3. Gadea, D. (Isp II¹). 4. -inți: Gădinți s. 5. Gadina b.(16 B VI 261) < subst. gadină: Gădineanu fam.

GAD s. v. bestie, dihanie, fiară, jivină, lighioană, sălbăticiune.

gad s. v. BESTIE. DIHANIE. FIARĂ. JIVINĂ. LIGHIOANĂ. SĂLBĂTICIUNE.

gad, s.m. sg. (reg.) Pureci, păduchi.