găzdac, ~ă smf [At: MARIAN, NU. 253 / V: ~ag / E: mg gazdág] (Trs) Gazdă (1).

GĂZDAC, -Ă, găzdaci, -e, adj. (Transilv.) Bogat, înstărit. În temniță-i băgat Viță de-a lui Novac, De-a lui Novac cel găzdac. ȘEZ. IV 10.

GĂZDAC, -Ă, găzdaci, -ce, adj. (Reg.) Bogat, înstărit; chiabur. – Magh. gazdag.

găzdác, -ă adj. (ung. gazdag). Trans. Care te poate găzdui, bogat, cu stare.

găzdag, ~ă smf vz găzdac

GĂZDAC adj. v. avut, bogat, înstărit, situat.

GĂZDAC s. v. chiabur.

găzdac adj. v. AVUT. BOGAT. ÎNSTĂRIT. SITUAT.

găzdac s. v. CHIABUR.

GĂZDAC s. m. (Trans. N) Om bogat. Împarte ... la săraci, dacă nu la găzdaci. POGREB., 116^v. Etimologie: magh. gazdag. Vezi și gazdă. Cf. gazdă.

găzdác, -ă, găzdaci, -ce, adj., s.m.f. 1. Cu stare materială bună, înstărit: „Du-te la ceie găzdacă, / Că ț-a da doi boi și-o vacă / Și râtu' de peste apă” (Calendar, 1980: 79). 2. (s.m.) Om bogat. – Din magh. gazdag „avut, bogat” (DER, MDA), sau din gazdă + suf. -ac (Frățilă).

găzdac, -ă, (găzdoc), adj., s.m. – 1. Cu stare materială bună, înstărit: „Du-te la ceie găzdacă, / Că ț-a da doi boi și-o vacă / Și râtu’ de peste apă” (Calendar, 1980: 79). 2. (s.m.) Om bogat. – Din magh. gazdag „avut, bogat” (Scriban, DLRM, DER, MDA), sau mai degraba din gazdă + suf. -ac (Frățilă).