găzdășag sn [At: VAIDA, ap. DA / V: ~ăgș~, ~diș~, ~doș~, ~duș~ / Pl: ~uri / E: mg gazdagság] 1 (Trs) Bogăție. 2 (Trs) Gospodărie. 3 (Reg) Clădirile de pe lângă casă, care țin de gospodărie.

găzdășág n., pl. urĭ (ung. gazdagság, bogăție, și gazdaság, gospodărie). Trans. Gospodărie bună, bogăția caseĭ. – Și găzdușag.

găzdăgșag sn vz găzdășag

găzdișag sn vz găzdășag

găzdoșag sn vz găzdășag

găzdușag sn vz găzdășag

găzdășag, găzdășaguri, s.n. (reg.) gospodărie (bogată).

găzdușag, găzdușaguri, (gazdășag), s.n. – Bogăție, avere, stare. În expr. a lua pe găzdușag = a găzdui, a da găzduire. „Dracul avea de lucru cu ea, că l-a luat pe găzdușag, că a fost bogată femeia și îi trebuiau ajutoare de lucru” (Bilțiu, 1999: 392). Există credința că averile unor oameni au fost obținute în chip miraculos, nefiresc, caz în care persoanele respective erau suspectate că „l-au luat pe dracu pe găzdășag”. Dracul putea să ia forma unui șarpe, a unui câine sau altă vietate (pești), ori era vorba de un zapis iscălit între om și necurat. – Din magh. gazdagsag „bogăție” (Scriban, DER, MDA).

găzdușag, -uri, s.n. – Bogăție, avere, stare. În expr. a lua pe găzdușag = a găzdui, a da găzduire. „Dracul avea de lucru cu ea, că l-a luat pe găzdușag, că a fost bogată femeia și îi trebuiau ajutoare de lucru” (Bilțiu 1999: 392). Există credința că averile unor oameni au fost obținute în chip miraculos, nefiresc, caz în care persoanele respective erau suspectate că „l-au luat pe dracu pe găzdășag”. Dracul putea să ia forma unui șarpe, a unui câine sau altă vietate (pești), ori era vorba de un zapis iscălit între om și necurat. – Din magh. gazdagság „bogăție”.