găzdușag, găzdușaguri, (gazdășag), s.n. – Bogăție, avere, stare. În expr. a lua pe găzdușag = a găzdui, a da găzduire. „Dracul avea de lucru cu ea, că l-a luat pe găzdușag, că a fost bogată femeia și îi trebuiau ajutoare de lucru” (Bilțiu, 1999: 392). Există credința că averile unor oameni au fost obținute în chip miraculos, nefiresc, caz în care persoanele respective erau suspectate că „l-au luat pe dracu pe găzdășag”. Dracul putea să ia forma unui șarpe, a unui câine sau altă vietate (pești), ori era vorba de un zapis iscălit între om și necurat. – Din magh. gazdagsag „bogăție” (Scriban, DER, MDA).