2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

găuni [At: LB / Pzi: ~nesc / E: găun] (Îvp) 1 vt A face o gaură într-un lemn. 2 vr A deveni scorburos.

un, ~ă [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: sf / Pl: ~i, ~e / E: lat cavo, -onis] 1 sn (Înv) Parte scorburoasă, goală sau seacă a unui obiect. 2 (Înv; îe) A auzi ~ A suna a gol. 3 sf (Buc; îf ) Gaură mică în pământ, cât o jumătate de cuib de pasăre. 4 sm (Ent; reg) Gărgăun. 5 sm (Ent; Trs) Bărzăun.

GĂÚNĂ, găuni, s. f. (Reg.) Gaură (mică) în pământ. – Lat. *cavo, -onis.

gărgăun m. 1. cea mai mare viespe cu acul înțepător și veninos, sbârnâe tare când sboară (Vespa crabro); 2. fig. capriciu bizar, fantazie: are gărgăuni în cap. [Dial. găun: origină necunoscută].

găunos a. 1. găurit pe dinăuntru; 2. lipsit de miez: arbore, măr găunos. [Vechiu-rom. găun, găunos, și dial. (Măidan) caună, gaură = lat. *CAVINA (din CAVUS)].

gărgăún m. (lat. crabro, pop. *grabro, -ónis, de unde s’a făcut *grăurun apoĭ, poate infl. de gărgăriță, gărgăun). O vĭespe foarte mare cu dungĭ transversale galbene saŭ și neagră albăstruĭe strălucitoare (vespa crabro). Un fel de vĭermĭ care se fac la coarnele berbecilor și-ĭ fac să aĭbă gust de luptă. Fig. Iron. A avea gărgăunĭ (greĭerĭ, stiglețĭ) la cap, a fi cam nebun. – Și găun și bărzăun. V. bondar, grăunte.

1) găún m. (lat. *cavo, -ónis, d. cavare, a scobi. V. gaură). Trans. vest. Gărgăun (vespa crabro).

2) găún n., pl. e (lat. *cavo, -ónis, d. cavus, cav. scobit. V. gaură. Dos. Cavitate, scorbură.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GĂUNÍ vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.

găuni vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE.

GĂÚN s. v. bărzăun, gărgăun.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

găún, găúne, s.n. (înv.) 1. scorbură; bortă mică. 2. gărgăun, bărzăun.

găún, găuni, s.m. – 1. (înv.) Scorbură. 2. (reg.; zool.) Gărgăun, bărgăun. – Lat. *cavo, -onis (Scriban, MDA).

Intrare: găuni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găuni
  • găunire
  • găunit
  • găunitu‑
  • găunind
  • găunindu‑
singular plural
  • găunește
  • găuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • găunesc
(să)
  • găunesc
  • găuneam
  • găunii
  • găunisem
a II-a (tu)
  • găunești
(să)
  • găunești
  • găuneai
  • găuniși
  • găuniseși
a III-a (el, ea)
  • găunește
(să)
  • găunească
  • găunea
  • găuni
  • găunise
plural I (noi)
  • găunim
(să)
  • găunim
  • găuneam
  • găunirăm
  • găuniserăm
  • găunisem
a II-a (voi)
  • găuniți
(să)
  • găuniți
  • găuneați
  • găunirăți
  • găuniserăți
  • găuniseți
a III-a (ei, ele)
  • găunesc
(să)
  • găunească
  • găuneau
  • găuni
  • găuniseră
Intrare: găun
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • un
  • unul
  • unu‑
plural
  • uni
  • unii
genitiv-dativ singular
  • un
  • unului
plural
  • uni
  • unilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • u
  • una
plural
  • uni
  • unile
genitiv-dativ singular
  • uni
  • unii
plural
  • uni
  • unilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • un
  • unul
  • unu‑
plural
  • une
  • unele
genitiv-dativ singular
  • un
  • unului
plural
  • une
  • unelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)