3 intrări
13 definiții

Explicative DEX

găuni [At: LB / Pzi: ~nesc / E: găun] (Îvp) 1 vt A face o gaură într-un lemn. 2 vr A deveni scorburos.

un, ~ă [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: sf / Pl: ~i, ~e / E: lat cavo, -onis] 1 sn (Înv) Parte scorburoasă, goală sau seacă a unui obiect. 2 (Înv; îe) A auzi ~ A suna a gol. 3 sf (Buc; îf ) Gaură mică în pământ, cât o jumătate de cuib de pasăre. 4 sm (Ent; reg) Gărgăun. 5 sm (Ent; Trs) Bărzăun.

u sf vz găun

UNĂ, găuni, s. f. (Reg.) Gaură (mică) în pămînt. – Lat. *cavo, -onis.

1) găún m. (lat. *cavo, -ónis, d. cavare, a scobi. V. gaură). Trans. vest. Gărgăun (vespa crabro).

2) găún n., pl. e (lat. *cavo, -ónis, d. cavus, cav. scobit. V. gaură. Dos. Cavitate, scorbură.

Sinonime

GĂUNI vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.

găuni vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE.

UN s. v. bărzăun, gărgăun.

un s. v. BĂRZĂUN. GĂRGĂUN.

Arhaisme și regionalisme

un, une, s.n. (înv.) 1. scorbură; bortă mică. 2. gărgăun, bărzăun.

găún, găuni, s.m. 1. (înv.) Scorbură. 2. (reg.) Gărgăun, bărgăun. – Lat. *cavo, -onis (Scriban, MDA).

un, găuni, s.m. – 1. (înv.) Scorbură. 2. (reg.; zool.) Gărgăun, bărgăun. – Lat. *cavo, -onis (Scriban, MDA).

Intrare: găuni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găuni
  • găunire
  • găunit
  • găunitu‑
  • găunind
  • găunindu‑
singular plural
  • găunește
  • găuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • găunesc
(să)
  • găunesc
  • găuneam
  • găunii
  • găunisem
a II-a (tu)
  • găunești
(să)
  • găunești
  • găuneai
  • găuniși
  • găuniseși
a III-a (el, ea)
  • găunește
(să)
  • găunească
  • găunea
  • găuni
  • găunise
plural I (noi)
  • găunim
(să)
  • găunim
  • găuneam
  • găunirăm
  • găuniserăm
  • găunisem
a II-a (voi)
  • găuniți
(să)
  • găuniți
  • găuneați
  • găunirăți
  • găuniserăți
  • găuniseți
a III-a (ei, ele)
  • găunesc
(să)
  • găunească
  • găuneau
  • găuni
  • găuniseră
Intrare: găun
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • un
  • unul
  • unu‑
plural
  • uni
  • unii
genitiv-dativ singular
  • un
  • unului
plural
  • uni
  • unilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • u
  • una
plural
  • uni
  • unile
genitiv-dativ singular
  • uni
  • unii
plural
  • uni
  • unilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • un
  • unul
  • unu‑
plural
  • une
  • unele
genitiv-dativ singular
  • un
  • unului
plural
  • une
  • unelor
vocativ singular
plural
Intrare: găună
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • u
  • una
plural
  • uni
  • unile
genitiv-dativ singular
  • uni
  • unii
plural
  • uni
  • unilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

u, găunisubstantiv feminin

  • 1. regional Gaură (mică) în pământ. DLRM
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.