opțiuni
  • info

3 intrări

13 definiții

din care

Explicative DEX

găuni [At: LB / Pzi: ~nesc / E: găun] (Îvp) 1 vt A face o gaură într-un lemn. 2 vr A deveni scorburos.

găun, ~ă [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ~ă sf / Pl: ~i, ~e / E: lat cavo, -onis] 1 sn (Înv) Parte scorburoasă, goală sau seacă a unui obiect. 2 (Înv; îe) A auzi ~ A suna a gol. 3 sf (Buc; îf ~ă) Gaură mică în pământ, cât o jumătate de cuib de pasăre. 4 sm (Ent; reg) Gărgăun. 5 sm (Ent; Trs) Bărzăun.

găună sf vz găun

GĂUNĂ, găuni, s. f. (Reg.) Gaură (mică) în pămînt. – Lat. *cavo, -onis.

1) găún m. (lat. *cavo, -ónis, d. cavare, a scobi. V. gaură). Trans. vest. Gărgăun (vespa crabro).

2) găún n., pl. e (lat. *cavo, -ónis, d. cavus, cav. scobit. V. gaură. Dos. Cavitate, scorbură.

Sinonime

GĂUNI vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.

găuni vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE.

GĂUN s. v. bărzăun, gărgăun.

găun s. v. BĂRZĂUN. GĂRGĂUN.

Regionalisme / arhaisme

găun, găune, s.n. (înv.) 1. scorbură; bortă mică. 2. gărgăun, bărzăun.

găún, găuni, s.m. 1. (înv.) Scorbură. 2. (reg.) Gărgăun, bărgăun. – Lat. *cavo, -onis (Scriban, MDA).

găun, găuni, s.m. – 1. (înv.) Scorbură. 2. (reg.; zool.) Gărgăun, bărgăun. – Lat. *cavo, -onis (Scriban, MDA).

Intrare: găuni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găuni
  • găunire
  • găunit
  • găunitu‑
  • găunind
  • găunindu‑
 singular plural
  • găunește
  • găuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • găunesc
 (să)
  • găunesc
  • găuneam
  • găunii
  • găunisem
a II-a (tu)
  • găunești
 (să)
  • găunești
  • găuneai
  • găuniși
  • găuniseși
a III-a (el, ea)
  • găunește
 (să)
  • găunească
  • găunea
  • găuni
  • găunise
plural I (noi)
  • găunim
 (să)
  • găunim
  • găuneam
  • găunirăm
  • găuniserăm
  • găunisem
a II-a (voi)
  • găuniți
 (să)
  • găuniți
  • găuneați
  • găunirăți
  • găuniserăți
  • găuniseți
a III-a (ei, ele)
  • găunesc
 (să)
  • găunească
  • găuneau
  • găuniră
  • găuniseră
Intrare: găun
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găun
  • găunul
  • găunu‑
plural
  • găuni
  • găunii
genitiv-dativ singular
  • găun
  • găunului
plural
  • găuni
  • găunilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găună
  • găuna
plural
  • găuni
  • găunile
genitiv-dativ singular
  • găuni
  • găunii
plural
  • găuni
  • găunilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găun
  • găunul
  • găunu‑
plural
  • găune
  • găunele
genitiv-dativ singular
  • găun
  • găunului
plural
  • găune
  • găunelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: găună
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găună
  • găuna
plural
  • găuni
  • găunile
genitiv-dativ singular
  • găuni
  • găunii
plural
  • găuni
  • găunilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

găună, găunisubstantiv feminin

  • 1. regional Gaură (mică) în pământ. DLRM
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.