6 definiții pentru găsitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

găsitor, ~oare a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: găsi + -tor] (Îs) Persoană ~oare Persoană care din întâmplare a găsit (1) un obiect pierdut.

GĂSITÓR, -OÁRE, găsitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a găsit un obiect pierdut. – Găsi + suf. -tor.

GĂSITÓR, -OÁRE, găsitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a găsit un obiect pierdut. – Găsi + suf. -tor.

GĂSITÓR, -OÁRE, găsitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a găsit un obiect pierdut. S-a pierdut un ceas: găsitorul se poate adresa...


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

găsitór s. m., pl. găsitóri

găsitór s. m., pl. găsitóri


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

găsitor, găsitori s. m. (intl.) câine polițist.

Intrare: găsitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găsitor
  • găsitorul
  • găsitoru‑
plural
  • găsitori
  • găsitorii
genitiv-dativ singular
  • găsitor
  • găsitorului
plural
  • găsitori
  • găsitorilor
vocativ singular
  • găsitorule
plural
  • găsitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

găsitor, -oare găsitoare găsitor

  • 1. Persoană care a găsit un obiect pierdut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • S-a pierdut un ceas: găsitorul se poate adresa...
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Găsi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09