5 definiții pentru gărdurel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gărdurel sn [At: HODOȘ, P. P. 115 / Pl: ~e / E: gard1 + -urel] (În poezia populară) 1-8 (Șhp) Gărduț (1-8).

GĂRDURÉL, gărdurele, s. n. Gărduleț. Să dau foc la gărdurele. HODOȘ, P. P. 115.

GĂRDURÉL, gărdurele, s. n. Gărduleț. – Din gard + suf. -ur-el.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gărdurél s. n., pl. gărduréle

gărdurél s. n., pl. gărduréle

Intrare: gărdurel
gărdurel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gărdurel
  • gărdurelul
  • gărdurelu‑
plural
  • gărdurele
  • gărdurelele
genitiv-dativ singular
  • gărdurel
  • gărdurelului
plural
  • gărdurele
  • gărdurelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gărdurel

etimologie:

  • gard + sufix -ur-el.
    surse: DLRM