GĂLĂMOZ, gălămoaze, s. n. (Reg.) Cocoloș, boț (dintr-un material solid). [Var.: golomoz s. n.] – Et. nec.

gălămoz² sm vz golomoz²

gălămoz¹ sn vz golomoz¹

GĂLĂMOZ, gălămoaze, s. n. (Reg.) Boț, cocoloș, bulz (dintr-un material solid). [Var.: golomoz s. n.] – Et. nec.

GĂLĂMOZ, gălămoaze, s. n. (Regional) Boț, cocoloș, bulz. Dima a deșertat lutul pe-un scăuieș și l-a întins gălămoz – sub nasul boierului. GALAN, Z. R. 353. – Variantă: golomoz s. n.

GĂLĂMOZ ~oaze n. reg. 1) Bucată sferică dintr-un material plastic; boț; cocoloș. ~ de aluat. ~ de plastilină. 2) Rămășițe (boabe seci, pleavă etc.) rezultate din treieratul cerealelor; goz. 3) fig. Îngrămădire de lucruri în dezordine; învălmășeală. [Var. golomoz] /cf. golomoț

gălămoz n. Mold. arababură: ce blestemăție și gălămoz era în casă CR. [Cf. golomoț].

1) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlemýžd, melc [Bern. 1, 303], rudă cu lat. glomus, ghem [Wld.]. Cp. și cu glomotoc, gămălie, chilimoț și gălămoz 2). Gogoloș, mototol (de hîrtie, de bumbac, de mĭez de pîne ș. a.). Chilimoț, boț. Gunoĭ. S. m., pl. jĭ. O plantă graminee sălbatică (dáctylis glomerata). – Și gălămoț, golomăț, golomoț, gomoloț În vest golomoz, boț, bulz: un golomoz de mămăligă (Lung. Univ. 9 Dec. 1929, 3, 1). În Tut. golomoz, în Suc. gilmoază (f., pl. e), gunoĭ, băligar.

2) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlomoz, sîrb. glomot, gomot ș. a. V. glămujdesc, hălămujdie, hărmălaĭe, zgomot, gălăgie și cp. cu gălămoz 1). Hălămujdie, hărmălaĭe, învălmășeală, zăhăĭală, dezordine.

GOLOMOZ² s. n. v. gălămoz.

GOLOMOZ² s. n. V. gălămoz.

GOLOMOZ s. n. v. gălămoz.

GOLOMOZ m. Plantă erbacee furajeră, cu tulpina înaltă și cu flori roșietice sau violete. /Orig. nec.

golomăț, -óț, -óz, V. gălămoz.

!gălămoz¹ (obiect) (reg.) s. n., pl. gălămoaze

!gălămoz² (plantă) (reg.) s. m., pl. gălămoji

gălămoz²/golomoz² (obiect) (reg.) s. n., pl. gălămoaze/ golomoaze

gălămoz¹/golomoz¹ (plantă) (reg.) s. m., pl. gălămoji/ golomoji

gălămoz/golomoz (bot.) s. m., pl. gălămoji/golomoji

gălămoz/golomoz (obiect) s. n., pl. gălămoaze/golomoaze

golomoz² (obiect) v. gălămoz²

golomoz¹ (plantă) v. gălămoz¹

golomoz v. gălămoz

GOLOMĂȚ s. (BOT.; Dactylis glomerata) (reg.) noduroasă.

GOLOMOZ s. v. boț, bulz, cocoloș, moloz.

GOLOMĂȚ s. (BOT.; Dactylis glomerata) (reg.) noduroasă.

golomoz s. v. BOȚ. BULZ. COCOLOȘ. MOLOZ.

gălămoz, adj. – v. golomos.

GOLOMĂȚ s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, înaltă până la 120 cm, cu flori roșii sau violete, cu lăstari comprimați la bază, tecile frunzelor aspre și inflorescența un panicul (Dactylis glomerata); cultivată ca plantă furajeră.

DACTYLIS L., GOLOMĂȚ, fam. Gramineae. Gen originar din Africa, Asia, Europa, are o singură specie: Dactylis glomerata L. Erbacee, perenă, 0,50- 1,00 m înălțime, frunze liniare. înflorește vara. Flori dispuse cîte 3-5 în spiculețe verzi, obișnuit roșietice sau violete, în paniculă erectă, unilaterală.