2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GĂINĂRÍE2, găinării, s. f. (Fam.) Furt de găini; p. gener. furt de lucruri mărunte. ♦ Afacere ilicită măruntă. [Pr.: gă-i-] – Găinar + suf. -ie.

GĂINĂRÍE2, găinării, s. f. (Fam.) Furt de găini; p. gener. furt de lucruri mărunte. ♦ Afacere ilicită măruntă. [Pr.: gă-i-] – Găinar + suf. -ie.

GĂINĂRÍE1, găinării, s. f. Crescătorie de găini sau, p. gener., de păsări de curte; loc unde se țin găinile (pe lângă o gospodărie). [Pr.: gă-i-] – Găină + suf. -ărie.

GĂINĂRÍE1, găinării, s. f. Crescătorie de găini sau, p. gener., de păsări de curte; loc unde se țin găinile (pe lângă o gospodărie). [Pr.: gă-i-] – Găină + suf. -ărie.

găinărie1 sf [At: DONICI, ap. TDRG / P: gă-i~ / Pl: ~ii / E: găină + -ărie] 1 Coteț de găini Si: găinăriște. 2 Crescătorie de găini. 3 (Pfm) Păsări de curte.

găinărie2 sf [At: CONTEMP. 1948, 109, 3/4 / P: gă-i~ / Pl: ~ii / E: găinar + -ie] 1 Furt de găini Cf găinar (4). 2 (Pfm) Potlogărie Cf găinar (5). 3 (Fam) Afacere ilicită măruntă Cf găinar (8).

GĂINĂRÍE, găinării, s. f. 1. Crescătorie de păsări de curte, mai ales de găini; locul sau cotețul unde se țin găinile. Tu știi că eu am fost în slujbă rînduită La o găinărie. DONICI, F. 26. 2. Furt de găini; p. ext. potlogărie. L-a prins cu un fleculeț, cu o găinărie, și i-a spus că-i dă drumul dacă-i aduce în zece zile niște bani. V. ROM. martie 1953, 180. – Pronunțat: gă-i-.

GĂINĂRÍE1 ~i f. reg. 1) Fermă de găini (și de alte păsări de curte); crescătorie de găini. 2) Loc (pe lângă o gospodărie) unde se cresc găinile; coteț pentru găini. /găină + suf. ~ărie

GĂINĂRÍE2 ~i f. fam. Afacere necinstită măruntă; faptă de găinar; bișniță. /găină + suf. ~ie

găinăríe f. Cotineață, coteț de păsărĭ. Fig. Iron. Faptă de găinar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

găinăríe (gă-i-) s. f., art. găinăría, g.-d. art. găinăríei; pl. găinăríi, art. găinăríile

găinăríe (crescătorie, loc, furt, afacere ilicită măruntă) s. f., art. găinăría, g.-d. art. găinăríei; pl. găinăríi, art. găinăríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

găinărie, găinării s. f. 1. furt de găini 2. furt de lucruri mărunte 3. afacere ilicită de mică amploare

Intrare: găinărie (crescătorie)
găinărie substantiv feminin
  • silabație: gă-i- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găinărie
  • găinăria
plural
  • găinării
  • găinăriile
genitiv-dativ singular
  • găinării
  • găinăriei
plural
  • găinării
  • găinăriilor
vocativ singular
plural
Intrare: găinărie (furt)
găinărie substantiv feminin
  • silabație: gă-i- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găinărie
  • găinăria
plural
  • găinării
  • găinăriile
genitiv-dativ singular
  • găinării
  • găinăriei
plural
  • găinării
  • găinăriilor
vocativ singular
plural

găinărie (crescătorie)

  • 1. Crescătorie de găini sau, prin generalizare, de păsări de curte; loc unde se țin găinile (pe lângă o gospodărie).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Tu știi că eu am fost în slujbă rînduită La o găinărie. DONICI, F. 26.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Găină + sufix -ărie.
    surse: DEX '98 DEX '09

găinărie (furt)

  • 1. familiar Furt de găini; prin generalizare furt de lucruri mărunte.
    exemple
    • L-a prins cu un fleculeț, cu o găinărie, și i-a spus că-i dă drumul dacă-i aduce în zece zile niște bani. V. ROM. martie 1953, 180.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Afacere ilicită măruntă.
      surse: DEX '09

etimologie:

  • Găinar + sufix -ie.
    surse: DEX '09