10 definiții pentru gâtiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂTIȚĂ, gâtițe, s. f. (Reg.) Gâtlej. – Gât + suf. -iță.

gâtiță sf [At: ALECSANDRI, T. 38 / Pl: ~țe / E: gât + -iță] 1 (Mol) Gâtlej (1). 2 (Reg) Femeie cu gâtul lung și gol.

GÂTIȚĂ, gâtițe, s. f. (Reg. și fam.) Gâtlej. – Gât + suf. -iță.

GÂTIȚĂ ~e f. reg. Parte inferioară a gâtului, cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea; gâtlej; beregată. /gât + suf. ~iță

GÎ́TIȚĂ, gîtițe, s. f. (Mold., adesea glumeț) Gîtlej. Hîrîindu-și în gîtiță lacrimile s-a dus la Zailic judele, să-i împărtășească porunca stăpînului său. SADOVEANU, N. P. 147.

gî́tiță f., pl. e (d. gît). Beregată, gîtlej.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gấtiță (reg.) s. f., g.-d. art. gấtiței; pl. gấtițe

gâtiță s. f., g.-d. art. gâtiței; pl. gâtițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÂTIȚĂ s. v. beregată, gâtlej, laringe.

gîtiță s. v. BEREGATĂ. GÎTLEJ. LARINGE.

Intrare: gâtiță
gâtiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâtiță
  • gâtița
plural
  • gâtițe
  • gâtițele
genitiv-dativ singular
  • gâtițe
  • gâtiței
plural
  • gâtițe
  • gâtițelor
vocativ singular
plural

gâtiță

etimologie:

  • Gât + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09