7 definiții pentru gâsculiță gânsculiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂSCULÍȚĂ, gâsculițe, s. f. Diminutiv al lui gâscă.Gâscă + suf. -uliță.

GÂSCULÍȚĂ, gâsculițe, s. f. Diminutiv al lui gâscă.Gâscă + suf. -uliță.

gâsculiță sf [At: MARIAN, O. II, 374 / V: gâns~ / Pl: ~țe / E: gâscă + -uliță] 1-2 (Orn; șhp) Gâscă (mică) Si: gâscușoară (1-2), gâsculiță (1-2), gâscuță (1-2). 3-4 (Dep; șhp) Femeie sau fată prostuță (dar simpatică, amuzantă).

GÎSCULÍȚĂ, gîsculițe, s. f. Diminutiv al lui gîscă. ♦ (Familiar, depreciativ) Femeie naivă, prostuță. E curățică șefuleasa... dar cam gîsculiță... BASSARABESCU, V. 231.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gâsculíță s. f., g.-d. art. gâsculíței; pl. gâsculíțe

gâsculíță s. f., g.-d. art. gâsculíței; pl. gâsculíțe


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

gâsculiță, gâsculițe s. f. (dim.) tânără prostuță și sentimentală.

Intrare: gâsculiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâsculiță
  • gâsculița
plural
  • gâsculițe
  • gâsculițele
genitiv-dativ singular
  • gâsculițe
  • gâsculiței
plural
  • gâsculițe
  • gâsculițelor
vocativ singular
  • gâsculiță
  • gâsculițo
plural
  • gâsculițelor
gânsculiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

gâsculiță gânsculiță

  • 1. Diminutiv al lui gâscă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Gâscă + sufix -uliță.
    surse: DEX '98 DEX '09