gârbav, ~ă a vz gârbov

gârbov, ~ă smf, a [At: VARLAAM, C. 354 / V: ~bav / Pl: ~i, ~e / E: bg гърбав, vsl гръƃавъ] 1-2 (Persoană) care are spinarea încovoiată (de bătrânețe) Si: cocârjat, gârbovit.

GÎRBOV, -Ă, gîrbovi, -e, adj. (Despre oameni) Adus de spate, încovoiat, îndoit (mai ales de bătrînețe). Bătrînul era gîrbov și trist. SADOVEANU, O. IV 302. Iaca se trezește dinaintea lui cu o babă gîrbovă de bătrînețe care umbla după milostenie. CREANGĂ, P. 189. ◊ (Substantivat) Uite ce vorbește gîrbova și neputincioasa! CREANGĂ, P. 191. ♦ (Despre umeri, spate) Încovoiat. De mult plîng umiliții-n umbră Cu umeri gîrbovi de povară. GOGA, P. 7.

GÂRBOV ~ă (~i, ~e) (despre oameni) Care este cu spatele încovoiat (de bătrânețe, de greutate etc.); ghebos; grebănos. /<bulg. gărbav

gârbov a. cocoșat de bătrânețe. [Slav. GRŬBAVŬ].

gîrbov, -ă adj. (vsl. grŭbavŭ, ghebos [d. grŭbŭ, dos, spate] ca jidov, uriaș, îld. jidav și citov îld. citav. V. gîrb, grebănos). Îndoit de bătrîneță: un bătrîn gîrbov.

gârbov adj. m., pl. gârbovi; f. gârbovă, pl. gârbove

gârbov adj. m., pl. gârbovi; f. gârbovă, pl. gârbove

gârbov adj. m., pl. gârbovi; f. sg. gârbovă, pl. gârbove

gîrbov (gîrbovă), adj. – Adus de spate. – Mr. gîrbuv. Sl. grŭbavŭ (Cihac, II, 115), cf. bg. gărbav, sb. grbav (Daničič, III, 392). – Der. gîrbovi, vb. (a îndoi; a se îndoi spatele sub povara anilor); (în)gîrbovit, adj. (gîrbov); gîrbovie, s. f. (bătrînețe); gîrbovitor, adj. (care îndoaie spatele); gîrbovenie (var. gîrboveală,) s. f. (bătrînețe); gîrboveană, s. f. (Trans., articulație a genunchiului); gîrjob (var. gîrjobat, (în)cîrjob(at), cîrlobat), adj. (adus de spate), încrucișare cu cîrje (DAR).

GÂRBOVA, com. în jud. Alba; 2.136 loc. (1995). Centru viticol. Castel (sec. 19). Biserică evanghelică (1491, cu transformări din 1801) și biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului (sec. 18) în satele Reciu și Cărpiniș.

GÂRBOV adj. 1. v. gârbovit. 2. v. adus.

GÎRBOV adj. 1. ghebos, gheboșat, gîrbovit, încovoiat. (Om ~ de bătrînețe.) 2. adus, aplecat, cocîrjat, cocoșat, curbat, gîrbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strîmb, strîmbat, sucit. (Cu spatele ~.)

gấrbov, -ă, gârbovi, -e, adj. Cocoșat. ■ (top.) Gârbova, fânațe și arătură în Bogdan-Vodă, Botiza, Ieud, parte de sat în Șieu (Vișovan, 2005). – Din vsl. grǔbavǔ „ghebos” (Scriban; Cihac, după DER).