10 definiții pentru gândirism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂNDIRÍSM s. n. Curent filosofic din România, de orientare existențialist-ortodoxă, format în jurul revistei „Gândirea” în primele decen. ale sec. XX. – Gândirea (n. pr.) + suf. -ism.

gândirism sn [At: DEX / E: Gândirea + -ism] Curent filozofic din România, de orientare existențialist-ortodoxă, din jurul revistei „Gândirea”, în primele decenii ale sec. XX.

GÂNDIRÍSM s. n. Curent filozofic din România, de orientare existențialist-ortodoxă, format în jurul revistei „Gândirea” în primele decenii ale sec. XX. – „Gândirea” (n. pr.) + suf. -ism.

GÂNDIRÍSM s.n. Curent ideologic din România care propovăduia misticismul ortodox, tradiționalismul retrograd, naționalismul și unitatea națională deasupra claselor sociale, sub egida bisericii. [< „Gândirea” + -ism].

GÂNDIRÍSM s. n. curent ideologic și politic din România, format în jurul revistei „Gândirea”, care propovăduia misticismul ortodox, tradiționalismul, naționalismul și unitatea națională deasupra claselor sociale, sub egida bisericii. (< „Gândirea” + -ism)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Gîndirism (de la numele revistei Gîndirea)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

gândirísm s. n. Curent ideologic format în jurul revistei „Gândirea” și închegat în deceniul 4 al sec. 20, al cărui doctrinar principal a fost Nichifor Crainic. A promovat tradiționalismul creștin, naționalismul (etnicismul) și ideea unității naționale sub egida Bisericii ortodoxe, precum și o estetică teologală, în care arta era concepută ca un mijloc de exprimare a aspirațiilor omului către dumnezeire („nostalgia paradisului”). – Din gândire + suf. -ism.

GÂNDIRÍSM (< Gândirea) s. n. Curent filozofic în România, de orientare existențialist-ortodoxă, cristalizat în jurul revistei „Gândirea”, în primele decenii ale sec. 20. Având ca trăsătură generală, autohtonismul, g. a cunoscut o orientare religioasă (prin N. Crainic, D. Stăniloaie ș.a.) și una metafizică (ilustrată îndeosebi prin L. Blaga). G. s-a afirmat după primul război mondial ca reacție la degradarea morală și la politicianismul care amenințau noul edificiu politic și spiritual al României Mari. A fost conceput ca mișcare de reafirmare a spiritului ortodox în cultura română, direcție impusă de N. Crainic (pe urmele lui O. Spengler, N. Berdeaev), respingând „nihilismul europenizat” și „occidentalizarea”. Considerând că ortodoxia este trăsătura specifică, definitorie a etosului românesc și că sinteza dintre ortodoxie și românism este singura care poate scoate România din criza morală și poate apăra ființa și identitatea etnică a românilor, g. și-a propus să formeze o punte între idealurile naționale pașoptiste și orientarea tradițională, între autohtonism (etnicism) și ortodoxie. A pus bazele unei sociologii „etnocratice”, în cadrul căreia arta este un mijloc de exprimare a aspirațiilor omului către dumnezeire („nostalgia Paradisului”). Pe plan politic, g. formulează programul „statului etnocratic”, opunând democrației „corporatismul etnocratic”. Curent neomogen, cu disidențe de răsunet (L. Blaga), g. a determinat manifestări reducționiste, dar și realizări de excepție în cunoașterea și afirmarea tradiției spirituale și a creativității românești.

Intrare: gândirism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gândirism
  • gândirismul
  • gândirismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • gândirism
  • gândirismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gândirism

  • 1. Curent filosofic din România, de orientare existențialist-ortodoxă, format în jurul revistei „Gândirea” în primele decenii ale secolului XX.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: